Iannis Xenakis, compozitor și architect francez de origine greacă, s-a născut pe 29 mai 1922, la Brăila.
La șase ani, și-a pierdut mama și a trebuit să se mute cu familia în Grecia. A studiat la Universitatea Tehnică din Atena, unde a acumulat cunoștințe din domenii precum matematica, fizica, dreptul și chiar științele politice. În Al Doilea Război Mondial a luptat împotriva naziștilor. După înfrângerea puterilor Axei, Xenakis a fost implicat și în luptele împotriva britanicilor care ocupaseră Grecia, apoi în războiul civil, fiind rănit și desfigurat, pierzându-și vederea ochiului stâng.
A reușit să-și finalizeze studiile universitare cu o diplomă în Inginerie Civilă, în 1947. În același an, a fost condamnat la moarte, însă a reușit să scape și a ajuns la Paris, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții.
Parisul i-a permis să studieze mai departe artele și știința. Spiritul său neliniștit avea nevoie de mai multe câmpuri de acțiune. Astfel, în perioada 1948-1960, a făcut parte dintr-un grup de colaboratori ai celebrului arhitect Le Corbusier. În paralel, a stabilit contacte și s-a apropiat de compozitori ai epocii, printre care elvețianul Arthur Honegger sau francezii Darius Milhaud și Olivier Messiaen. În sfera arhitecturală, a făcut parte din echipele lui Le Corbusier care au proiectat mănăstirea dominicană ”La Tourette”, de lângă Lyon, sau Pavilionul ”Philips” din Bruxelles.
În domeniul muzical, Xenakis a surprins cu experimentele sale, în special cu ”Metastasis”, la care a folosit calcule din munca sa de arhitect, dar și cu ”Pithoprakta” sau ”Terretektorh”.
A fondat Centre d’Études de Mathématique et Automatique Musicales (CEMAMu) din Paris, predând acolo, apoi în SUA, la Universitatea Indiana, unde a înființat un centru similar celui parizian. A fost unul din pionierii utilizării computerului în compozițiile muzicale algoritmice și un intelectual umanist atașat de ideea armoniei perfecte dintre artă, știință și tehnologie.
Ne rămâne de la Xenakis o operă impresionantă, de o vitalitate cuceritoare. Muzica sa exprimă idealul eliberării prin sunet, precum și necesitatea aproape mânioasă de a trăi și gândi, de a contribui la o nouă conștiință a timpurilor moderne.
A încetat din viață pe 4 februarie 2001, la Paris.
(diferite surse)
