Alexandru Vulpe, arheolog și istoric, s-a născut pe 16 iunie 1931, la Bucureşti. A urmat Facultatea de Istorie din Bucureşti și şi-a susţinut doctoratul cu teza "Necropola halstattiană de la Ferigile. Monografie arheologică".
A fost cercetător şi director al Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române. De asemenea, a fost profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, unde a predat cursuri speciale în domeniile pre şi protoistorie. A ţinut prelegeri la Berlin, Frankfurt, Giessen, Heidelberg, Kiel, Marburg, Munster, Saarbrucken. A desfăşurat o bogată activitate arheologică de teren, în calitate de conducător al şantierelor de la Ferigile, Costişa, Brad, Deleni, Patraşcani, Tigveni, Susani, Rotbav, Davideşti, Cepari, Remetea-Pogănici, Popeşti şi Rudeni.
Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, studii, articole, rapoarte, comunicări, publicate în ţară şi în străinătate, singur sau în colaborare. Sunt abordate teme privind începutul şi dezvoltarea metalurgiei aramei şi bronzului, a orfrevăriei antice în România şi ţările învecinate, culturile epocii bronzului în România, istoria şi civilizaţia primei epoci a fierului, cu deosebire a culturilor Basarabi şi Ferigile-Bârseşti şi raporturile cu illirii, sciţii şi tracii sudici, istoria şi civilizaţia celei de-a doua epoci a fierului, cu accent pe "dava" (cetatea getică) de la Popeşti.
În acest sens pot fi menţionate lucrările: ”Cu privire la periodizarea epocii bronzului în Moldova”, ”Traci şi illiri la sfârşitul primei epoci a fierului în Oltenia”,”Axte und Beile in Rumanien” (2 vol.), lucrare distinsă cu Premiul ”Vasile Pârvan” al Academiei Române, ”Începuturile metalurgiei aramei în spaţiul carpato-dunărean”, ”Puncte de vedere privind istoria Daciei preromane”, etc. S-a numărat printre autorii "Dicţionarului de istorie veche a României" şi coordonatorii şi autorii volumului I din tratatul "Istoria Românilor". A publicat o serie de studii privind izvoarele literare antice referitoare la istoria veche a României: ”Geto-Dacii?”, "Din nou despre geografia antică a Moldovei la vest de Prut”, ”Cum să-l înţelegem pe Herodot” ş.a.
În 2012, a devenit profesor emerit al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti. A fost membru corespondent şi membru titular al Academiei Române; membru corespondent al Institutului Arheologic German şi membru în Comitetul Executiv al Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Pre şi
Protoistorie din cadrul UNESCO. A fost distins cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Comandor.
A încetat din viață pe 9 februarie 2016, la București.
