Ducu Bertzi, unul dintre cei mai îndrăgiţi cântăreţi de muzică folk din ţara noastră, a fost prezent la Festivalul naţional de Muzică Folk „Baladele Dunării” de la Galaţi, unde a fost şi preşedintele juriului. De asemenea, a încântat inimile gălăţenilor cu un recital susţinut împreună cu violonistul Mihai Neniţă. Cu această ocazie, am reuşit să realizăm un interviu cu artistul.
- Cum vi s-a părut publicul gălăţean în această seară?
- A fost minunat. Cu toate că a fost un public atent, ceea ce pentru noi e puţin dificil. În acel moment, când publicul stă liniştit pe scaun, eu, ca artist, sunt un pic crispat şi vreau să nu greşesc nimic pentru că imediat se observă. Pe scenă, sunt relaxat în faţa unor spectatori pregătiţi, care cunosc versurile şi cântă o dată cu mine. Îi pot lăsa chiar să facă toată treaba. Şi în seara asta a fost bine, dar mai spre sfârşit când s-au mai încălzit.
- Cum vă simţiţi atunci când tinerii care îmbrăţişează chitara vă au drept model de urmat?
- Acest lucru mă flatează. Bineînţeles că e normal să aibă unul. Şi eu am avut, la rândul meu, modele pe care am încercat să le urmez: din ţara noastră pe Tudor Gheorghe şi din străinătate pe Bob Dylan.
- Ce părere aveţi despre tinerele talente de astăzi?
- Tinerii sunt foarte bine pregătiţi în acest domeniu. Numai că vor avea un drum lung de parcurs pentru că, în ziua de azi, aproape nimeni nu e interesat să îi bage într-un studio de înregistrări.
- Ce e mai important – munca sau talentul?
- Şi aici trebuie să vii cu ceva, să îţi dea Dumnezeu un har pe care nu-l au mulţi. Dar contează şi munca. În această privinţă nu poţi aprecia când trebuie făcută şi de câtă e nevoie, dar e la fel de importantă pentru că nu poţi lucra numai cu harul de la Cel de Sus.
- Când aţi fost ultima oară la Galaţi? Ce amintiri plăcute legate de acest oraş aveţi?
- Am foarte multe amintiri frumoase pentru că mai veneam cu mama, ea fiind de aici. De asemenea, s-a mai întâmplat ceva uimitor, în urmă cu mulţi ani: eram la concertul Flacăra, cel cu numărul 1.000, care a avut loc pe stadionul „Dunărea”. Am cântat toată noaptea, până la ora 6 dimineaţa. Ţin minte că, la un moment dat, un porumbel s-a aşezat pe microfonul lui Adrian Păunescu şi pe noi ne-a lăsat muţi de uimire. Acest lucru la Galaţi s-a întâmplat şi nu îl voi uita niciodată.
