Momo înseamnă, în limba japoneză, piersică. Dar Momo a noastră nu e deloc niponă, ci mioritică, mai precis o căţeluşă din rasa ciobănesc mioritic.
Cu toate că numele ei are rezonanţă de gheişă, Momo e mai degrabă, temperamental vorbind, o şturlubatică, un soi de ninja cu coadă, gata să lupte pentru dreptatea şi securitatea necuvântătoarelor din jur. Şi nu în ultimul rând (mă tem că exact cu asta trebuia să încep) Momo este logodnica unui fotbalist! Fotbalistul cu patru lăbuţe, Nero, tot ciobănesc, dar german.
Pe când avea doar două luni, Momo a fost cumpărată de către dna Cârligeanu. A fost aleasă dintre fraţii ei pentru că era cea mai energică şi s-a cocoţat pe cuşcă pentru a fi luată în braţe.
Ce s-a petrecut după aceea, e deja poezie: „M-am trezit într-o grădină / Ca-n povestea mult visată, / Erau pomi, era verdeaţă / Şi o baltă minunată. / Mai era aici şi-un câine / Nero îl strigau din casă / La-nceput a vrut să latre, / I-am zâmbit, eram sfioasă. / Noua şefă a zis că-i mama, / M-am mirat, dar n-am ce face / Mă mai ceartă, / Dar îmi place. / N-are coadă şi nici blană, / Eu acum îi spun tot mamă”.
Din start, Momo a fost aleasă pentru Nero. Unui domn neamţ temperamental îi trebuia o mioritică arţăgoasă, care să i se impună. Peste câteva zile, pe 21 aprilie, va împlini 2 ani.
Stăpâna ei ne-a spus că e o căţeluşă zăpăcită şi isteaţă, înnebunită după apă, noroi, pământ şi zăpadă, motiv pentru care e mereu murdărică. Teribil de iubăreaţă şi de pupăcioasă, Momo adoră copiii, dar şi pe Nero, pe care-l pupăceşte zdravăn. Momo este capul răutăţilor şi îl bagă pe mototolul Nero în toate năzbâtiile ei.
Fireşte că e partenera lui de fotbal atunci când căţelul nu are meciuri cu adversari calificaţi. Amândoi latră foarte tare la paznicii de animale, şi nu suporta să vadă oi sau capre bătute cu băţul. Au fost situaţii când au sărit gardurile şi au fugit pe câmp sa le ajute să scape.
Una dintre cele mai mari isprăvi ale lui Momo s-a petrecut într-un coteţ vecin. Victima, o curcă. Momo a reuşit să scape din curte şi a lipsit cam două ore. În tot acest timp s-a iscat scandal mare la găinile ciobanului din apropiere.
Într-un târziu a apărut şi Momo cu un copan mare de curcă, probabil, pe jumătate jumulit. Venea agale cu el în bot. Pradă de război, special pentru Nero, pentru că ea sigur mâncase restul. Asta da, dărnicie!
N.R. Versurile nu le-a compus Momo, ci stăpâna ei!
