În anul 1999, o echipă a organizaţiei NUMA (National Underwater & Marine Agency), descoperea epava vasului HMS Carpathia, în apropierea coastelor Irlandei.
Carpathia era nava care îi recuperase pe supravieţuitorii de pe Titanic. HMS Carpatia (8.600 tone, 164 metri lungime, viteză de croazieră de 14 noduri), a fost realizată la comanda companiei Cunard, la un şantier din Newcastle, Marea Britanie, fiind lansată la apă, pentru probe, în anul 1902. Un an mai târziu a început cursele de călători între Liverpool şi New York, iar din 1905 a funcţionat pe ruta Italia – Statele Unite, transportând imigranţi din Europa, respectiv americani care aveau afaceri sau doreau să viziteze bătrânul continent. Nava avea 100 de locuri la clasa I, 200 la clasa a II-a şi 2.550 la clasa a III-a.
Pe 11 aprilie 1912, Carpathia, la comanda căreia se afla căpitanul Arthur Henry Rostron, pleca de la New York, cu destinaţia Fiume – Italia, având la bord 735 pasageri. În noaptea de 14 aprilie, Rostron a fost trezit de telegrafistul Harold Cottam, care îl informa despre semnalul SOS primit de pe Titanic. Imediat, căpitanul a stabilit cursul spre Titanic, aflat, conform informaţiilor primite, la circa 60 de mile depărtare. De asemenea, a luat măsuri menite să asigure găzduirea şi acordarea primului ajutor naufragiaţilor (paturi pentru răniţi, băuturi calde, pături etc.). Pentru a ajunge mai repede la destinaţie, Rostron a ordonat ca toate sursele de căldură să fie oprite, pentru a asigura mai multă putere motoarelor.
La ora 4,00, Carparthia a ajuns la locul dezastrului, dar nu a găsit nimic – nici epava, nici naufragiaţii. După 10 minute de cercetări, a fost zărită o lumină, care s-a dovedit a veni de la nefericiţii aflaţi în barca de salvare nr. 2 de pe Titanic. Treptat, au fost reperate şi celelalte bărci, ultimii supravieţuitori (barca numărul 12), urcând la bord în jurul orei 8.30. În total, 705 persoane au fost salvate în urma intervenţiei Carpathiei şi a bravului său echipaj. Neavând suficient combustibil ca să ajungă în Europa, căpitanul Rostron a hotărât întoarcerea la New York, unde a ajuns pe 18 aprilie 1912.
După debarcarea supravieţuitorilor, echipajul a trebuit să dea declaraţii unei comisii a Senatului american, însărcinată cu investigarea accidentului. Ulterior, echipajul a primit mai multe distincţii, atât din partea celor salvaţi, cât şi din partea autorităţilor americane. Căpitanul Rostron a fost recompensat cu cea mai înaltă decoraţie a SUA, Medalia de Onoare a Congresului, iar în 1926 a fost înnobilat de regele Angliei. Carpathia a continuat să efectueze curse între Europa şi America, operând iniţial între Grecia şi New York, iar din 1915 între Liverpool şi Boston, nefiind transformată în navă militară, deşi începuse primul război mondial. Pe 17 iulie 1918, Carpathia, ce călătorea într-un convoi militar, a fost atacată de un submarin german şi lovită de trei torpile.
Cinci marinari au fost ucişi, dar ceilalţi membri ai echipajului, precum şi cei 157 de pasageri au putut ajunge la bărcile de salvare, apoi au fost preluaţi de HMS Snowdrop şi duşi în siguranţă la Liverpool. Carpathia s-a scufundat la ora 12,40, a doua zi. După mai bine de opt decenii, epava HMS Carpathia a fost descoperită la circa 120 de mile de coastele Irlandei, la 514 picioare în adânc, de către o echipă a NUMA, avându-l în frunte pe Graham Jessop.
Sursa: historia.ro
