Când ai văzut că nu mai am cuvinte şi stau pustiu la margine de sat, m-ai dat Ion de suflet la Uitare... de sufletul cuvântului m-ai dat!... Şi stau şi tac, şi tac şi stau... cum tace şi stă-n salcâm nimicul şi îmi dă tot ce a strâns din viaţa mea prea lungă... mai lungă decât moartea... ă! hă! hă! Şi-mi dă, şi iau, şi simt că mi se umple (încet, de tot) uitarea cu nimic... mai am vreo trei secunde-n buzunare, şi-n ochi mi-i gol, şi-n inimă mi-i frig! Mă strig ...

Bâţâitoarea cu prudenţă alimentară împinsă la extrema cealaltă, îmbrăcată ca o paiaţă şi iute-n limba-i plină cu pleonasme, truisme, cacofonii şi alte bazaconii înalt căpietoare, înfiptă ca un cui în talpă când te grăbeşti să nu scapi trenul, îşi smulge telefonul din poşeta mare cât o frunzuliţă de trifoi, şi-l trânteşte pe urechea cu lob cât brusturele şi începe cea mai alienată şi abracadabrantă discuţie prin satelit: "Puiuţule, tare mă mai tem în ...

Pe uşa magazinului alimentar dă buzna un prototip cu sexul opus. Opus... nu pentru pian şi orchestră, ori pentru vioară şi contrabas, ori pentru solz de crocodil şi ocarină, ori pentru ţambal şi fanfară, ori pentru ciocănitoare şi drâmbă... ci pentru doi flecari afumaţi, pierzători de viaţă pe lângă cele rafturi şi cele galantare cu de-ale gurii şi nu numai. Prototipul cu picioare lungi până la capăt şi cu sâni hapsâni până la clocotul din ochii celor doi gorobeţi ...

Hai pe roată, hai la mine-n roată, hai s-aducem nordul mai încoace, să se mire sudul şi să spună: asta-i simfonia care-mi place!... Hai şi hai... (halal principiul roţii!)... hai s-aducem sudul mai încoace, să se mire nordul şi să spună: asta-i simfonia care-mi place! Unul lângă altul, unu-ntr-altul... (trup şi suflet în război şi-n pace)... să se mire toate şi să strige: asta-i simfonia care-mi place! Dimpreună, în acelaşi centru şi-ntr-aceeaşi rază, ce vom face? ...

Nu ţi-am răspuns la scrisoarea pe care am primit-o în ziua de naştere a Maicii Domnului, fiindcă m-au copleşit corvezile de toamnă. Abia am dovedit să strâng roadele de pe câmp şi din grădină. Şi doar ştii că sunt singură, că soţul meu a murit de supărare, că toţi copiii s-au împrăştiat pe roza vânturilor să-şi adune parale pentru fasoleală şi lux, că ibovnic nu pot să-mi fac! fiindcă ăştia sunt moderni, fac alergie la scos sfeclă şi la cărat varză, nu supo ...

Te rog frumos, nu mai veni afară, Lazăre... vii degeaba, totu-i făţarnic şi barbar, nimeni nu mai vrea cântec la pasăre, toţi vor numai pasăre pe grătar! Toţi aşteaptă pară mălăiaţă, cuib de unde să pice (măcar) un ou, secundă în care să-(şi) îngroape tot timpul, să-l dezgroape şi să-l ucidă din nou! Azvârle-n foc balada, legenda, odiseea... şi nunta, şi botezul... pe toate le pun, şi urlă, şi blestemă, şi dezlănţuie Alandala: ce sarabandă!... ce ritual ...

Moto: "Călări-(m)-aş, dar n-am cai,/ des/cânta-(m)-aş, dar n-am nai!// N-aş trăi, dar moarte n-am.../ şi-aş fi câine, dar n-am ham!// În cui sta-(m)-aş, dar n-am cui.../ n-am cui spune că n-am cui/ cere-un cui, dar nimeni nu-i/ cum am fost şi-oi fi: haihui.../ cum am fost şi-oi fi: pe drum...!// Hodini-(m)-aş dar n-am cum,/ hodini-(m)-aş dar n-am când.../ nu am Cer, n-am nici Pământ!" (anonim folk) Bat vântul cu vorba, cu pumnii bat vântul, cer nişte lemne pe rugul subţi ...

Doamne, doamne... ce autobuze gingaşe ne-am cumpărat! Şi ce frumos şi corect şi elegant circulă pe străzile noastre reparate continuu şi continuu aşteptând să fie reparate! Şi ce meremetisite-s aceste autovehicule pentru cărat atâtea şi atâtea tone de creier, zilnic, înainte şi înapoi, cu noimă, dar şi alandala! Şi ce avertismente afişate-n ceste cutii europene ne îndeamnă la respect, la siguranţă, la curăţenie, la consideraţii pozitive! Şi ce puţin se ţine cont ...

Trebuie s-o cunoşti pe această femeie. Chiar acum este vremea şi timpul. Nu mai poţi aştepta, chiar dacă te afli exact între minus şi plus Infinit... şi chiar dacă ţi se pare că nu-i nici o grabă n-acest sens. Alţii (şi)-au văzut de mult femeile lor. Fiecare şi-a văzut-o pe femeia lui, adică. Aici, adică, nu ţine să te trezeşti lângă femeia altuia. E unică. Oricât ai vrea şi ai dori, nu se poate altfel. E numai a ta. Şi se întâmplă numai o dată. Ştiu că nu mă ...

Bună-i dimineaţa doamnă/ cum e doamna mea sacrosanctă (prin osârdii).../ frunză de nuia când e toamnă-n valea lungă/ şi-n copacul drept ca o lumânare-aprinsă/ veşnic... să aştept! Să aştept... poate (s)-aude/ şi începe-ncet s-amăgească primăvara,/ şi-am să-ncep să cred, şi-am să-ncep ce niciodată/ n-am mai început: începutul cel de-al doilea,/ pur şi simplu, brut! Să vedem ce-o să se-ntâmple/ dacă nu aprind fir cu ceară... (substantivă/ galbenă, murind n-a ...