Cum ziceam în ziarul de alaltăieri, mă duc (sâmbătă) să văd cine şi de ce se ocupă cu Apocalipsul de la Palatul Sporturilor, să văd cine maltratează bolnavii Spitalului Judeţean cu atâta nesimţire şi decibelime, mai ales că în Consiliul Local avem şi un medic răspunzător de sănătatea sărmanilor ajunşi în Fabrica Morţii, cum supranumesc Spitalul nişte oameni sătui de tortura zgomotelor şi de incompetenţa şi iresponsabilitatea aleşilor locali. Mă duc pe Frunzei, ...

Pot crede (oricând!) că mă duc înapoi să caut şotronul uitat în ţărână... S-apropie timpul, s-aude cum cad secundele ultime-n zero şi-ngână în toiul seminţelor scâncete noi şi-un alt început de plecare-nainte, extaz şi-agonie, senin şi-nnorat, cuvânt in/egal printre alte cuvinte!... Acolo-s, şi singur... şi caut pe drum desenul acela prin ţărna trecută... aud sărituri... şi găsesc doar un ciob şi-o cruce în valmă de scai şi cucută! Aici hodineşte şotronul ...

Şi o pândesc (de-o viaţă) prin tufănele... vine în fiecare toamnă, dar nu m-aude 'n-of...!... E reaua-haimanaua mea steauă fără nume, o văd cum stă-n mişcare, cum stă într-un pantof! Mă laud înspre ceruri: sunt Alfa şi Omega...!... (dar nu mă bagă-n samă, sunt ocolit şi praf)...!... Când i-am găsit pantoful (pe care 'l-are lipsă) mi-am zis n-oglindă, imnic: io-s mirele-i moldav! Am pantoful tău... te rog frumos, nu mai sta-n cenuşă, vino jos, hai acasă, doamnă st ...

Ieri, la ora opt şi treizeci de minute fix, n-am încotro (n-am ce face) şi mă sui în autobuzul care serveşte traseul 9, din staţia aflată în faţă rău famatul fost "Atlantic", unde se dezbrăcau şi (poate) se mai dezbracă şi acum nişte blonde unsuroase şi deştepte, acidulate şi libelule, spre libidoul gherţoilor de cartier, târtanilor plini de parale subterane şi căscaţilor discipoli ai mocirlei interlope gălăţene. Mă sui pe uşa din faţă, că numai pe aici mă mai p ...

Moto: "Iar câinele, prieten bun cu Luna,/ ham-ham... păzeşte fluierul de os.../ Tot mai bătrân, Ion sapă (întruna)/ fântâni adânci, cu gurile în jos!// Să aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui, pe singurul pogon.../ E vinovat şi n-are nici o vină/... Ion (în sat) e poreclit Ion!//" (Iolanda Cremene) A venit Ion la Bucureşti, îmbrăcat cu haine demodate, amăgit că va găsi de toate, ieftine, curate, româneşti! Uite ce şi cum s-a întâmplat: chiar când a trecut de ...

El este! el este domnişorul mire! nu l-am mai văzut de la începuturi! este în carne şi în oase! sau carnea şi oasele sunt în el! nu se ştie exact! dar el este! mirele de atunci! nu mirele de acum!... Cel de acum e mire de nailon, de plastic, de celofan, de vinilin! cel de acum e-n scârţofag! e-n sintetice! cel de acum e mire digital! e ţeapăn! e-nţepenit de la cleiuri, de la uleiuri, de la gel şi antigel, de la "mândrie şi prejudecată", de la obsesie şi de la tremuriciul/frica ...

Scriu şi desenez (pe)-o doamnă gri, o recit, o-nvăţ...şi ea mi-arată zâmbetul/uitarea lui da Vinci, ca o notă [si(n)gură] de plată!   Vine domnul meu învăţător cu creionul roşu...şi se miră... N-am nici o greşeală...şi îmi dă nota zece veşnic...şi o liră!   Ce răsplată am...şi ce uşor (de la domnul meu învăţător) am de priceput până la moarte cât de-aproape s-a făcut departe!   Şi învăţ să cânt şi să regret că n-am ascultat nici o poruncă...!... ...

Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în păcat! el se face că nu pricepe când îi spun cum visez o pădure de salcâmi cu flori negre, unde zâna aceea sigură şi albă începe să nu mai moară niciodată! Iată-l...el este! el este punctul tău de vedere! el este orizontul tă ...

Imaginea/eticheta preponderentă a străzii contemporane este alcătuită din nesimţitul profesionist şi gherţoiul amator. Împreună sau separat, aceste două rezultate ale "educaţiei frugale" (subliniez sintagma trist-depresivă a filozofului Andrei Pleşu, pe care am mai folosit-o şi care argumentează şi pune în vedere realitatea distrugătoare a sistemului educaţional românesc) oferă (zilnic) un spectacol grotesc, o halucinantă şi monotonă tele/viziune de ansamblu a ceea ce uni ...

Nimic mai fără seamăn nu ştiu a fi trăit la flacără de lună, la fulger de chibrit, la gândul şi la visul că vii să te sărut, că noaptea n-are capăt şi n-are început!   A fost ca niciodată, a fost foarte frumos, a fost până la sânge, a fost până la os, a fost până acolo, a fost până aici... ne-ntoarcem n-amintire şi zic încet, şi zici:   Hai să facem leagăn, doamna mea, clipa cestei nopţi de catifea...!... (mâine dimineaţă, coborâm sub tăcerea florii de sal ...