Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mă duc la ea să văd ce (mai) face -chiar acum plec spre dealul cu singurătatea ei,cu lacrimile ei, cu ne/răbdarea ei,cu toate pietrele cele bune şi cele rele,cu tot ce are în suflet, de atâta vreme... ehehei!Mă duc la ea, mă apropii de ea,şi-n toate aripile văd că are cuibare cu păsări,şi-n toate pietrele are cuibare cu păsări,şi-n toate firidele are cuibare cu păsări,şi se învârte... şi merge... şi se învâr ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă -te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă,te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă,tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartăcând era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tataca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata,şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeiacare l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteiaştergătoare ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme, printre indiferenţa şi scuipatul omului modern, nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă, nu mai poate fi Cenuşăreasă, e gata să plece oriunde şi oricând, însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă, chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă (!) (!) unii au declarat-o indezirabilă, alţii au declarat-o inumană, şi unii şi alţii au trecut la ur ...

ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi auretine să pătrundă - prin lacrimă - lumina,şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... saudeşertului din clipă să-i mângâie tulpinaculoare fără miros prin irisuri mai sorbşi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării castede fluturi fără aripi, descântecului orb -şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naştenu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu”în cremene, în iască, în pietre şi în plante -se ...

NEC PLUS ULTRA Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Ne jucam pe râpile satului, în copilărie - (eram foarte mulţi şi inocenţi) - toată ziua (şi chiar şi noaptea) ne jucam de-a războiul dintre sovietici şi nemţi! Fiecare ştia ce are de făcut: fratele meu făcea ca tancul, ce mai huruia, eu făceam ca mitraliera, eu eram neamţul care (totdeauna) murea! Mai mureau şi alţii... alţii trăiau şi sărbătoreau victoria spre asfinţit/răsărit, îşi dădeau zahăr ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” înjură şi aşteaptă şi-mprăştie blesteme,de domnul şi de doamna şi de altar înjură -blestemele-s cu flăcări şi chinuri şi urgie,otrava-i curge-n valuri pe ochi, pe nas, pe gură !!!şi câtă nerăbdare l-încearcă n-aşteptareşi-i clocoteşte-n carne şi-n oase şi în sânge -vrea repede să(-i) vină în huietul mulţimii,s-o vadă - umilită - cum geme şi cum plânge !!!de când se pregăteşte pentru această ziuăd ...

Din colecția "Cele mai clare poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" (!) lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lor să umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice idei despre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minor sub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei (!) (!) știu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în vis şi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi, şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul înch ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,/ uită-te-n cicoare, doamna mea,şi auzi şi vezi ce substantive/ fac şi spun ceva şi altceva!Uite-o lampă veche şi măruntă!/ uite şi-un cri(menestrel) hoinar!Vin la tine să-ţi păzească somnul,/ (să-şi câştige bani de buzunar)şi să ţi-l descânte până visul/ vine (prin cicoare) din înalt,din adânc, de unde (toată viaţa)/ îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un herald,să te-anunţ ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou”Încă mai am ce pare/ că (n)-ar fi fost vreodată decât abandonare/ în sacru şi profan: un fel de miozotis uitat.../ să (nu) se poată (ne)conteni strigarea-n/ registru (in)uman! Încă mai dau ce pare/ că (n)-am primit atuncea, în clipa exprimării/ - prin lacrimă şi plod - a Celei fără Capăt,/ care-mi visase crucea şi mi-a crescut-o-n pântec,/ încet, până la rod ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” !doamnă floare de damasc,/ am să vin şi-am să te pascîntr-o noapte fără lună.../ să vedem ce-or să mai spunăcei care pândesc să vadă/ mica mea şeherezadăcum se suie-n vals şi-mi cere/ numai puncte de vederedespre piruete-n beznă/ şi-o (sur)prindere de gleznăcând coboară şi aşterne/ păsări-lire lângă perne,s-avem cântecuri când vine/...(să ne facă de ruşine!)...somnul şi să-l ocărască,/ doamnă...floare ...