ACTUALITĂŢI (conferinţă de presă)

Sâmbătă, 21 Mai 2022 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Sunt personajul visului Celest, cel mai frumos din ceastă Veşnicie pe care mă crucesc şi mă închin la Demiurgul condamnat să-(mi) scrie şi să-mi trimită-n fiecare zi tot ce vroiesc să-i cer întruna pentru toţi in/egalii mei în/depărtaţi de-un punct numit (apocaliptic) Centru, umplut cu tot ce cred că (nu) se poate n-această Viaţă şi n-această Moarte! Mă rog la cel mai Nalt decât acest motiv de-a face urme pe Pământul visat (şi el) n-acelaşi somn divin, să-l aibă- ...
(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic porneşte caldul şi cată rece - strâng ce pierd şi pierd ce strâng (!) (!) sunt prea mărunt să cred c-a fost o întâmplare tot cest văzut şi nevăzut - foarte urât, foarte frumos - ...
MOTTO:"singurătatea lui Unu/ seamănă cu Mama la naşterea mea./mi-i dor de Mama,/ singura Lege din Univers".                                                                         [Iolanda Cremene]   A tăcut mătuşa - sora mamei - într-o clipă, noaptea, a tăcut. Pâlpâia - prin lacrimă - lumina şi misterul altui început. Unii spun că a plecat la mama şi la fiul ei plecat demult. Alţii spun că a pornit Uitarea către cel mai des Necunoscut ...
(!) şterge-ţi trecutul, fugi de viitor, ieşi din prezent, stai totdeauna lângă, azvârle ceasul, fii atemporal - secunda-i fiara care te mănâncă, te sfarmă şi te-nghite pas cu pas, vorace, ticăloasă şi urâtă, contagioasă, crudă, fără leac, spăimoasă-n stare cinic să (te) râdă (!) (!) nu da nicicând încredere la timp - ştii ce-a făcut stăpânul astei clipe?! - e-un criminal fricos/fricoşător - muşcă... tic-tac, tic-tac... fără să ţipe (!) (!) azvârle ceasul, ...
S-a dus bătrânul... n-a mai apucat să mergem - cu sfială - în pădure şi să-mi arate: ista-i lemn de cruce, tăcut şi drept şi gata să îndure! S-a dus bătrâna... tare a mai vrut să mergem - fără frică, în tăcere - la orizont - pe deal - şi să-mi arate: aista-i punctul nostru de vedere! Şi se tot duc bătrânii noştri sfinţi, pe o cărare - nu aud regrete - şi parcă vor să-mi spună: este bine, sunt locuri, însă nu mai sunt bilete! N-au apucat - eu vreau să înțe ...
(!) te-aştept aicea, până când/ ai să te-ntorci din Veşnicie – jur să nu plec până Atunci/...şi nici Atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât Amar de Vreme, cât a trecut până Acum,/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ Făptura ta Miraculoasă (!)   (!) te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în Calea ta...cum şi Atunci,/ când te-ntorce ...
MOTTO: ”ce frumos era/ - aveam o oră/ a noastră/ plină cu apă și flori/ stelele intrau una în cealaltă/ privighetorile intrau în privighetori”                                                                       (Corneliu Antoniu)   (!) iar LUNA – care-ţi bate pe obraz când dormi cu VISUL în/spre VEŞNICIE – e tot ce-a fost FRUMOS şi a RĂMAS din ce-am descoperit că NU (se) SCRIE pe nici o VREME şi pe nici un TIMP, pe nici o CARTE şi ...
(!) am auzit că vrei să-mi spui ceva ce crezi că mă încuie-n desperare, ceva care mă face să-l pocnesc pe domnul tău cu laba-n buzunare, cu capu-n traistă şi cu mersul strâmb, ca un sătul de tot şi plin de sine, libidinos ajuns în Guiness Book şi înţolit cu boarfe para/fine (!) (!) am auzit că vrei să mă arunci la tomberonul importanţei tale, că vrei să mă închin domnului tău pe care mâine-l scot din balamale şi îl azvârl cât acolo - înţelegi? - să-i sară mor ...
(!) hai, dormi încet, păpuşa mea de cârpă! - doar tu mă ţii sub cer şi vezi prea bine: eşti rostul meu şi taina ce mă leagă de scâncetul seminţelor divine (!) (!) hai, dormi încet, frumoasa mea de cârpă! - mă rog să-ţi fie pace, să creşti mare şi să mă duci de mână tocmai unde stă veşnicia ta tulburătoare (!) (!) hai, dormi încet, comoara mea de cârpă! - tu eşti răspuns la orice întrebare: lumina mea-i din somnul tău sub cerul umplut cu stele perpendiculare ( ...
Mult zvon şi bucurie vibrează-n depărtare, la Grupa mititică, dar şi la Grupa mare - se bagă rătăcire la Casa de Nebuni, himere şi speranţe, sticleţi şi gărgăuni! Se bagă cu cisterna, cu graiferul se bagă acelor într-o parte, acelor într-o doagă, acelor duşi cu pluta, acelor care zic: io-s Domnul ăla mare, io-s Regele ăl mic! Se bagă echilibru acelor într-o roată, să le vibreze mintea că sunt dintr-o bucată - să vadă câtă grijă-i întru nălţarea lor, li se ...
Pagina 5 din 265