Ş-acum l-aud - bătea la geam şi mă striga -(zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu areun Loc al lui, numai al lui) - şi i-am deschiscuviincios: era CUVÂNTUL DE ONOARE!!!Venea de mult - dintr-un Demult şi dintr-un Timptulburător, sfinţit de Mama şi de Tata,şi dintr-un Spaţiu-n care Lacrămile dor,iar Veşnicia niciodată nu e gata!!!Şi a tăcut puţin... şi-a zis că-i azvârlitde colo-colo,  parc-ar fi un Fitecine,parcă n-ar fi cel care-a fost la Început...şi a mai zis că L ...
(!) am un Zmeu deştept din Fire,/ căutat odinioară - nişte proşti l-au dat afară/ dintr-o Carte de Cetire (!) (!) stă pe dealuri şi Lucrează/ - are Farmec şi Livadă - nimenea nu vrea să-l vadă/ cum zadarnic face pază (!) (!) nimenea nu vrea să vină/ la furat de poame multe - ori să vadă, să asculte/ lungi poveşti despre Lumină (!) (!) nici măcar Frumosul care/ - blond viteaz odinioară - distrăgea Zmeul pe sfoară/ şi-i spunea cuvinte rare (!) (!) chiar Ileana cea nur ...
(!) tu stai frumoasă lângă geam/ şi tot priveşti în depărtare -îmi pare că omar khayyam/ - şi nu numai omar îmi pare -ţi-a scris pe ochi cea mai senină/ şi cea mai simplă poeziedin timpul care stă să vină/ să-ţi dea ce nu mai pot eu ţiedin spaţiul pus merinde lumii/ - mai de nevoie, mai de silă -de care nici o milă nu mi-i,/ însă de tine mi-este milăcum stai frumoasă fără rost/ şi sclavă în singurătate -iar eu nu pot uita c-am fost/ bun de nimic până la moarte ...
(!) hai să căutăm - prin Ladă - / Rochii şi Scrisori de-atunci... şi să auzim - în Rochii - / ce (!) mireasmă de Sulfină... şi-n Scrisori - Ne/Vinovate - / ce (!) Păcat care declină strigător Tăcerea noastră/ cea de Tot... spre/zece Munci (!) (!) ce Adâncă-i Amăgirea/ unui strigăt spre Înalt când i-auzi - Dezamăgirii - / fâlfâitul mai Aproape... mai Aproape decât ştie/ Ne/Murirea că-i încape n-ochi triumful Ne/Răbdării/ cu-n plâns Rece şi-unul Cald (!) (!) ce În ...
(!) mai am vro câţiva paşi până ajung/ unde începe cercul înc-o datăşi unde totul stă-ntr-un absolut/ mai alb, mai negru, fără nici o pată (!)(!) unde nimic nu are înapoi,/ unde nimic nu are înainteşi-unde nu ştiu că n-are rost să ştiu/ măcar aceste câteva cuvinte (!)(!) mai am un pas, şi nici măcar un pas,/ şi mă primeşte înc-o încercarede-a suferi şi de a fi convins/ că niciodată sufletul nu moare (!)(!) iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns:/ aici e-acolo şi acu ...
Sunt o ţâncă şi-s frumoasă/ cum e şi Păpuşa mea: două Scumpe fără seamăn/ într-o Lume prea grăbită ca să vadă ce înseamnă/ Curăţie, să priceapă ce mi-i – azi – Copilăria/ şi din ce-i alcătuită!   Nu vă mai grăbiţi Zadarnic,/ ascultaţi-mă acum: învăţaţi – din Joc, din Joacă,/ serios şi Româneşte – amintirile lui Creangă/ şi-altele la fel de simple, ş-apoi spuneţi ce se-ntâmplă/ şi cum se Copilăreşte!   Staţi încet, măcar o Clipă,/ ...
(!) e cea mai frumoasă-ntâmplare/ din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere.../ dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte (!)   (!) e cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele/ – s-o strig într-adins şi să tacă mai mult decât ţine o viaţă,/ mai mult decât ţine o moarte a celui înalt ca o şoaptă/ senină: MAI MU ...
(!) iertarea-i mai tare ca piatra, nu pot/ să nu dau iertare, să nu cer iertare, să nu mulţumesc/ acelui mai mare (!) (!) când lumea e plină de rău şi urât,/ greşeli şi păcate, văz duhul blândeţii de sus şi de jos/ mai bun decât toate (!) (!) văz duhul părinţilor duşi în pământ,/ în ceruri, în stele, cum vine şi-mi iartă în suflet şi-n gând/ păcatele mele (!) (!) când, noaptea, m-apasă ca lespedea, grea,/ vro mare durere, mă uit la icoana din colţ şi-o aud/ p ...
(!) toată viaţa, Poetul a mers numai cu ochii în Pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre Pistiluri şi Stamine - a mers de Acasă până Acasă, de Nicăieri până Nicăieri, nu care cumva să-i crape Obrazul şi Sufletul de Ruşine (!) (!) din când în când, să-şi mai potolească Singurătatea, făcea ca Mierla, ca Paiul de Pâine, ca Făt-frumos - ducea buzunarele pline cu Grăunţe la Moara Dracilor şi vorbea despre Pace şi Iubire cu Sarsailă cel Majestos (!) (!) în f ...
(!) corabie cu pânze de păianjen/ am fost în largul lacrimilor tale - sare şi perle, sare şi sirene,/ furtuni cuminţi şi valuri catedrale, recife mov, adâncuri fără număr,/ mister cât poate doamna poezie, frumos cât ştie doar necunoscutul,/ curat cât numai o femeie ştie (!) (!) corabie umplută cu mătăsuri/ am fost în largul sângelui de miră - adeseori: gheţari, singurătate,/ clocot şi puls şi somn de păsări-liră - mai sus, chiar în strâmtoarea carotidă,/ era s ...
Pagina 2 din 264