(!) fiindcă altfel nu se poate,/ încep aşa, iar nu altcum:mă duc s-aştept COPILĂRIA/ la capătul acestui drum,care a/duce îndărătul/ într-un prezent fără trecutne/dureros ca vindecarea/-ntr-un viitor ne/cunoscut (!)(!) fiindcă altfel nu se poate,/ catadicsesc taman acum:înlăcrămez şi număr invers/ paşii de/mersului postum,încep din capătul acestui/ gând ne/ajuns, ultimativ,de/scris întâiul dintre toate/ cele minuni din catastif (!) (!) fiindcă altfel nu se poate,/ mă u ...
(!) când ai să vii ai să găseşti/ ce ai dorit întotdeauna: o umbră de salcâm în care/ umbre de păsări cântă nalt şi te aşteaptă-nlăcrămate,/ până când soarele şi luna îşi lasă umbrele la umbra/ visării unui celălalt - adică unul şi acelaşi,/ însă privit din partea unde s-aud seminţele uitării/ cum încolţesc şi dau în floare şi-n fruct şi cad şi încolţesc/ - numai himere floribunde - şi n-ai nici o scăpare până-n/ eternitatea următoare (!) (!) când ...
(!) la deal şi la vale, încolo şi-ncoace şi-n sus şi în jos mă tot uit, poate vine - nu-mi vine să cred: o aud lângă zare şi parcă s-apropie iarăşi de mine (!) (!) s-apropie iarăşi, măcar pentr-o viaţă să văd iertăciune şi dor şi poruncă în ochii săi sfinţi şi martiri de atâta iubire - în sufletul meu să ajungă (!) (!) ce vis fără somn, ce minune mi-i dată - nu-i farsă celestă şi nu-i nici poveste - nu-mi vine să cred, însă nu mi se pare: aievea-i, ai ...
(!) fiindcă niciodată dumnezeu nu m-a ţinut cu faţa la perete, chiar dacă am făcut greşeli şi păcate, chiar dacă mi se părea că nu pot crede nici în visuri false şi nici în visuri adevărate – mă pregătesc să încep, cu mare grijă şi pe îndelete, curăţenia de primăvară în sufletul meu străpuns de mila păsărilor care vin, şi vin, şi vin, şi cântă, şi cântă, şi cântă un fel de veşnica lui pomenire pentru că a rezistat cu inima totdeauna în/frântă ...
nu-mi mai trebuie nimic din tot ce s-a spus că mi se dă cu vârf şi îndesat – ce să mai aştept când chiar şi zâmbetul morţii mi se pare confecţionat? când chiar şi viaţa mi se pare dată cu împrumut? când cred că altcineva a făcut ce cred că eu am făcut? când până şi bigbangul mi se pare plăsmuit? când nu mai e natural nici măcar banalul băţ de chibrit?   nu-mi mai trebuie nimic fiindcă toate sunt doar un vis al abstractului cel mare – m-am săturat de fals ...
Mi-am amanetat viitorul pentru dumneata, să ai cu ce ajunge cât mai aproape de sufletul meu - astfel m-a învăţat mama: să fiu păsător, să nu mă comport ca un derbedeu, să nu te las singură şi departe, printre nemuritori netrebnici, fără viaţă şi fără carte! Uite-aşa am rămas fără nici un viitor, adică şi fără nici un prezent, şi fără nici un trecut - astfel mi-a spus mama: fără acestea, nu va să ai niciodată nimic de pierdut! Mi-am amanetat viitorul pentru d ...
(!) a zis că pleacă într-o zi.../ şi a plecat spre nu ştiu unde, spre nu ştiu cum, spre nu ştiu când, însă n-aude, nu răspunde, chiar dacă o rechem mereu.../ mereu sunt marele înfrânt al ultimei deşertăciuni/ din vis, din suflet şi din gând, din tot ce mi-a fost dat să văd/ printre iluzii muribunde (!) (!) a zis că vine într-o zi.../ şi a venit de nu ştiu când, şi a venit de nu ştiu unde,/ şi nu ştiu cum de-a mai venit, şi m-a găsit în locul meu,/ într-un cuvân ...
(!) sigur că da, sunt cel mai fericit din partea de Sud a Moldovei de Nord, şi Retur, pot să mă laud că O Duc bine, chiar greţos de bine, iar ea, cea pe care O Duc, îmi mulţumeşte-n fiecare secundă cu-n zâmbet pur, chiar greţos de pur şi chiar greţos de simplu, iar eu, cel care O Duce, îi fredonez „foaie verde mărăcine, dă, Mamă, cu biciu-n mine” ş. c. l. ş. a. m. d. - şi ne uităm cum Poetul (cel înflăcărat şi sătul de Glorie şi de Aplauze şi de Neghină) Pogoa ...
las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în UITARE,/ pe-o margine de vis, departe hăt/ - mâhnirea-ncepe să se înfăşoare pe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclină când văd cât e de singur DUMNEZEU,/ parcă VECIA lui ar fi de vină îngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi zică ce să fac şi ce urmează astăzi şi mâine... însă n-am noroc:/ nu-mi dă nici o idee, nici o rază mă uit în podul palmei şi nu cred/ că LINIILE toate-s p ...
!!! când m-ai strigat, ne/vinovato - parcă ieri-i -eram la capătul sintactic al căderiişi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare,ca (pe)-un îndemn demonic la continuare,ca (pe)-un triumf trufaş al visului de undeam învăţat că VEŞNICIA se ascundeşi hohoteşte senzual într-o secundăindiferentă, păcătoasă şi MĂRUNTĂ !!!!!! acuma sunt aici, în capătul din carenu mai începe o cădere următoare,unde tu stai foarte cu/minte şi-nţeleaptăşi n-ai curaj să spui ce nu mă ...
Pagina 10 din 264