Răsfoiam zilele trecute paginile Facebook-ului şi am dat peste panseul ratat al unui cărăuş de clişee. E bucureştean, reporter de sport (nu sportiv, cum în mod greşit ni se recită de pe prompter, căci asta ar presupune ca eroul să-şi pună buricul la treabă), deci şi-ar putea permite să fie considerat formator de opinie. Am impresia că i-am mai pomenit potenţialul în acest colţ de pagină; se întâmpla după un concert Tudor Gheorghe de la care - el însuşi povestea pe aceeaşi reţea de Internet - ieşise dezamăgit. Omul intrase în sală cu atitudinea pe care trebuie s-o aibă fanul cabotinilor de la Vacanţa Mare şi, spre dezamăgirea-i devenită publică, i se cânta de dor şi jale. Vorba aia, când pe afiş scrie că rapsodul va gâdila cobza în contul iubirilor ameninţate de rugină, nu te poţi aştepta la bancuri cu Garcea.
Nu te mai poţi destinde şi tu două ore, că trebuie să te răscolească unul ca Tudor Gheorghe. Am ieşit dezamăgit din sală, mult mai devreme decât ar fi trebuit, se lamenta naratorul, fără să conştientizeze că tocmai se lăsase pe vine în cărare. Mă rog, trecem peste, sper să nu mă surprindă vreodată cu vreo istorie similară, ceva de genul, bă, m-am dus la un film horror şi am fugit acasă după un sfert de oră. Şi ştii de ce? Că era numai sânge pe ecran.
Aşadar, ăsta-i contextul, chiar dacă m-am întins la vorbă. Alaltăieri, amicul meu posta pe Facebook următoarea neghiobie: „Sunt aproape convins că românii de afară muncesc din greu, de luni până vineri! Iar când ai o duminică liberă şi vezi că la ambasadă e haos (ca la români) cu votarea, stai la coadă cu orele, în loc să pleci de acolo şi să te relaxezi? Şi mai faci şi circ ca să ne ştie, again, toată Europa? Deci chiar nu înţeleg, sincer.” Am mai umblat pe punctuaţie, l-am ajutat să fie inteligibil.
Carevasăzică, sărac cu duhul, amatorul de ofsaiduri şi coşuri de trei puncte a fost lezat de miile de români care au ieşit ca să demonstreze că nu pot fi cumpăraţi cu găleţi, zahăr şi ulei. Formator de opinie? Contaminat din naştere, din păcate, deformat. Eh, d-aia prefer să nu mă dau jurnalist (sau gazetar, cum le place semidocţilor). Mie spuneţi-mi colorator de fotografii, mâzgălitor de mustăţi.
Citeşte şi: Căldura care o să dispară
