Trebuie neapărat să aduc mulţumire Cuiva, chiar osanale, pentru că mi-a dat posibilitatea să trăiesc, să traversez şi să las în urmă o copilărie curată, fabuloasă. Indescriptibilă, pot spune. Chiar şi acum, cărările şi drumurile spre casa părintească îmi tulbură Alcătuirea aproape de sfârşit. Şi acum, când mă duc sau când mă întorc, mă ia de mână o pădure de salcâmi şi mă roagă să mai stau măcar preţ de o suflare prin frunze, prin păsări, prin râpi � ...

Şi chiar acum te rog să fugi din monastire, tulburătoare şi uitată Lorelei... nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai! Şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri... habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că astăzi este mâine minus ieri! Te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare vreunui cuvânt umplut cu fiere şi satrap, nu-ţi irosi prea/frumuseţea prin biserici... mai ...

Şi toţi prietenii (din ce în ce mai puţini, însă foarte importanţi) consideră că-i cea mai proastă alegere să vreau să fac ceva, dar să nu fac, deşi, şi ei, procedează la fel. Şi toţi duşmanii (din ce în ce mai mulţi, însă lipsiţi de orice valoare socială, sufletească) se pronunţă aidoma, deşi, şi ei, devin, din când în când, victimele şi judecătorii propriilor tare de comportament, propriilor apucături care-i transformă în supra/fiare, în unelte violente, ...

!matria mea şede în istorie cu demiurgul de mână prin ograda unde se află cărarea cea mai scurtă dintre copilărie şi bibliotecă, dintre realitate şi vis... demiurgul e îmbrăcat în haine de mire, limba română îi vine perfect, ca o nuntă...sora mea le dă câte o turtă, să aibă până la poarta cu lasciate ogni speranza...închis!   !teiul îşi mătură singur frunzele, trebuie să fie curat când soseşte frumuseţea stelelor căzătoare, când vine fiul matriei de la bibli ...

În fiecare dimineaţă, epitropul popii face curat în jurul bisericii care locuieşte exact pe colţul nord-estic al întâlnirii dintre strada Jiului şi strada Cosminului. În fiecare dimineaţă (în afara zilelor fără dimineaţă) ne salutăm sincer şi prieteneşte, din respect şi nu din amabilitate, mai ales din aia de sinteză, din aia făţarnică. Acest efor para/simpatic ştie să facă de toate: mătură, bate tablă pe casă, face şi drege instalaţii sanitare şi electrice, s� ...

Moto: "sau doi egal cu patru. altă sferă             limită de. ori nu. fără adresă.             urma luminii peste. Frontieră             abandonată-n propria-i viteză."                                          (anonim folk)   În trecut e viitorul cel pe care am uitat să-l observ, să-l gust, să-l chinui, să-l aud...uite, acum e târziu să-l chem încoace, la trăit, la dans, la stat... pot să-l chem...şi, ...

Cunosc foarte bine un popă. Pot spune în faţa oricui, chiar şi în faţa plutonului de execuţie, că-i un popă de treabă, un popă rar. Poate fi dat drept exemplu de model la sate şi la oraşe. Poate fi chiar arătat cu degetul şi slăvit de toţi cei de jos, care mai cred în Cel de Sus. Poate fi chemat oricând la Cina cea de Taină a fiecăruia. Pentru că (nu-i aşa?) fiecare are o misiune pe acest Pământ, fiecare este obligat (se obligă) să-şi care Crucea până la Sfârşitul ...

Moto: "Poţi să vii, s-aproape gata, chiar de-a fost să nu mai fie...             şi fă-ţi câteva batiste din cămaşa mea, Marie!"                                                                                (anonim folk)   Începe să plouă, Marie... te rog să deschizi o fereastră... sunt singur, afară, pe prispă, şi caii sunt singuri pe coastă!   Şi fulgeră tare...şi tună... gutuii r� ...

La nouă ani acasă şi de acasă, în bătaia primăverii, puţin aplecat, ca un salcâm aproape de moarte, dar fără să mă gândesc la ea, măsor distanţa dintre sud şi nord cu ochii haşuraţi şi cotropiţi de atâtea şi atâtea linii cu aripi în stoluri sau singure...una câte una, două câte două, multe câte multe, toate câte toate...dar toate, absolut toate, rostogolind ad/mirare dinspre marele Nicăieri spre marele meu Nimic, adică alt fel de nicăieri, însă amăgit prin Na ...

Am văzut o fată lungă de la mine pân-la ea, adormită pe cărarea dintre sete şi fântână... şi un fel de lemne crude s-au aprins în timpul meu... flăcări care chiar şi astăzi mă scrumesc şi mă îngână!   Era fata cea mai mare dintre fetele din sat... celelalte erau scurte, mici, brunete, fără şcoală... fata lungă era blondă şi avea părul ca grâul bun de pâine pentru zimbri cu tăcere catedrală!   Nu vrea nimeni nişte flăcări...fără preţ de cost le-aş da, ui ...