Bun găsit în Galaţiul situaţiilor absurde, pe care autorităţile locale ori se fac că nu le văd ori, de-a dreptul, le întreţin. În condiţiile în care nu mai puţin de 5.000 de gălăţeni au cerut Primăriei o casă, iar municipalitatea n-are de unde să le dea, unui alt gălăţean i-a luat doi ani ca să restituie locuinţa socială primită de la administraţia locală. Şi asta în ciuda faptului că a făcut toate demersurile necesare, şi nu avea nici datorii.
Gălăţeanul nu mai avea contractul de chirie actualizat din noiembrie 2011, dar a continuat să plătească pentru locuinţa socială compusă dintr-o cameră, aflată în centrul oraşului. Gălăţeanul s-a stabilit cu familia în Italia, şi a venit anul trecut în august solicitând rezilierea şi predarea locuinţei sociale, după ce a achitat chiria aferentă, şi a închis contractele pentru utilităţi. I s-a spus să-i aştepte acasă pe reprezentanţii Primăriei, şi s-a conformat vreme de o săptămână, dar aceştia nu au mai venit.
Săptămâna trecută, gălăţeanul a venit special din Italia ca să-şi plătească taxele şi impozitele faţă de oraş şi să rezolve problema locuinţei sociale pe care ar putea să o folosească cineva care are nevoie de un acoperiş deasupra capului! De această dată, după multiple insistenţe şi după ce a fost plimbat până la năuceală de la un serviciu la altul al Primăriei, gălăţeanul a avut surpriza să descopere că mai are de plătit „penalităţi la penalităţi” rămase de prin 2011, deşi se ştia fără vreo datorie! Hotărât să scape de casă, gălăţeanul a plătit tot ce i s-a cerut, în total 1.500 de lei, şi s-a eliberat de contract. Doi ani ca să scape de casă! Absurd, dar perfect adevărat!