Bun găsit în Galaţiul situaţiilor absurde! Şi dacă noi suntem antrenaţi cu paradoxurile zilnice ale oraşului, şi le observăm doar pe cele strigătoare la cer, gălăţenii care muncesc pe alte meleaguri, se simt, venind în vacanţe în aici, ca în romanele lui Kafka. Şi asta pentru că ei nu vin în luna august doar pentru a-i revedea pe cei dragi, ci şi pentru a-şi plăti şi taxele şi impozitele locale. Şi cu această ocazie intră într-un labirint al absurdului.
Aşa se face că, un gălăţean care se ştia fără vreo datorie la bugetul local s-a trezit că are de plată 1.500, care pe urmă s-au făcut 1.800! „Tarifele la Finanţe par că se schimbă de la o oră la alta. Dimineaţă mi s-a eliberat un certificat fiscal precum că nu mai am datorii de nicio natură, iar la prânz deja mai aveam o datorie de 21 de lei!”, se minuna gălăţeanul care a dat piept cu birocraţia plină de surprize a Primăriei.
La cimitir, când s-a dus să plătească taxa pentru locul de veci, i s-a cerut chitanţa de anul trecut. Funcţionara a refuzat ferm să verifice în calculator sau în registrul rufos de pe masă dacă a plătit pentru anul precedent. Ce s-ar fi întâmplat dacă omul ar fi pierdut chitanţa, ori o lăsa acasă? Cât despre morminte, nici nu mai putea ajunge să le aprindă o lumânare – vorbim de Cimitirul „Coca Cola” - pentru că aleile erau sub hăţişuri de vegetaţie. Când a întrebat pe ce se duc banii de taxe din moment ce tot lăcaşul morţilor e năpădit de bălării şi gunoaie, i s-a răspuns senin: „Ce vrei, doar trăim în România!". ”Nu au respect nici pentru cei vii, nici pentru cei morţi", a conchis cu tristeţe gălăţeanul, înainte de a se întoarce în Italia. Absurd, dar adevărat.
