Şase cai frumoşi şi un mânz năzdrăvan. Şcoala de echitaţie ”Descoperim natura călare - Galaţi” (FOTO)

Şase cai frumoşi şi un mânz năzdrăvan. Şcoala de echitaţie ”Descoperim natura călare - Galaţi” (FOTO)

De la stânga imaginii la dreapta: George pe Tornado, Irina pe Zara, Remina cu Persia, Remus pe Carina şi Ilinca pe Lady. Marian Calestru
Evaluaţi acest articol
(27 voturi)
3 comentarii

Persia, Dolly, Carina, Lady, Zara, Black Beauty şi Tornado sunt cei şapte căluţi de poveste care îi aşteaptă pe copiii la Gârboavele, la Şcoala de echitaţie „Descoperim natura călare - Galaţi” a lui George Bălan. Aici, într-un colţ de natură, linişte şi de frumuseţe, vor învăţa să iubească, să respecte şi să îngrijească animalele, să fie blânzi, dar puternici, să-şi învingă temerile, să comunice cu calul şi cu cei din jur, să-şi dezvolte atenţia distributivă şi viteza de reacţie. Şi, tot aici, îşi vor putea face prieteni printre căţeii, pisicile, iepuraşii, porumbeii şi găinuşele din viitoarea fermă didactică a lui George Bălan. Cu inimile galopând în urma copiilor porniţi călare să exploreze natura, părinţii vor putea admira cele mai spectaculoase apusuri de soare pe care le-au văzut vreodată.

Evadaţi dintr-un oraş încorsetat între blocuri şi betoane, merită să descoperiţi la Gârboavele, în vecinătatea Grădinii Zoologice, un loc minunat, creat de gălăţeanul George Bălan. E suficient să accesaţi paginile de Facebook „Descoperim natura călare – Galaţi” şi „Echitaţie Gârboavele”, şi cu siguranţă o să-l sunaţi pe George Bălan pentru a programa o vizită. Aşa am făcut şi noi. Iar odată ajunşi în oaza lui de linişte şi frumuseţe, n-am mai ştiut când a trecut timpul. 

Mai întâi i-am cunoscut pe câţiva dintre cei mai pasionaţi elevi ai şcolii de echitaţie. Remina, în vârstă de 11 ani, şi fratele ei, Remus, în vârstă de 14 ani, călăresc aici de aproximativ un an. Irina, în vârstă de zece ani, vine la şcoala de echitaţie de şase luni. Iar Ilinca, în vârstă de 14 ani, este una dintre cele mai experimentate călăreţe, cu şanse de a face performanţă. Călăreşte de aproximativ cinci ani, iar aici, unde a învăţat foarte multe, vine de şase luni. 

Dacă tot am aflat cine sunt călăreţii, înainte să vi-l prezentăm pe instructorul lor, George Bălan, trebuie să vă facem cunoştinţă cu căluţii şi nu numai!

Căluţii lui George Bălan

Persia este simbolul şcolii de echitaţie „Descoperim natura călare - Galaţi” şi prima dintre cei şapte cai frumoşi ai lui George Bălan. Are 11 ani, este rasă Lipițan, linia Tulipan, şi a fost adusă din Herghelia Făgăraş. Era foarte nărăvașă, se speria și de umbra ei, de mirosuri sau de zgomote, dar George Bălan a reuşit să o transforme într-un cal de toată isprava. Chiar dacă atunci când au început să lucreze împreună erau şi unul şi altul începători „verde pe verde” cum se spune! 

Dolly este cal de sânge rece, rasa Gypsy Vanner - cal englezesc ţigănesc, adus din Marea Britanie. Are 13 ani şi a fost călărită inclusiv de copii cu autism. Este o artistă veritabilă pentru că a urcat pe scena Teatrului „Nae Leonard” în spectacolul „Elixirul tinereţii”. Nu se supără nici dacă, în glumă, cineva încearcă să o sperie cu un „Bau!”, din spate. 

Carina, metis de Lipiţan, în vârstă de cinci ani și jumătate, vine de la Pechea. Foştii stăpâni nu s-au putut înţelege deloc cu ea pentru că mușca și azvârlea, nu mergea nici la căruță, nici la călărie. Fostului proprietar, care îi pusese gând rău, nu i-a venit să creadă văzând cum o călăresc acum toţi copiii. Secretul lui George Bălan: blândeţe şi fermitate. 

Tornado are trei ani jumătate şi părinţi pe măsură: tatăl este cal spaniol andaluz, mama este o shagya arabian de la Heghelia Rădăuți. Donat de un om de afaceri, se comporta ca o adevărată tornadă, iar acum se lasă strunit de una dintre cele mai mici călăreţe, Remina, în vârstă de 11 ani. E drept, educaţia lui a durat un an. 

Lady are trei ani și jumătate şi o mândreţe de părinţi: mamă este rasă Gypsy Vanner, iar tatăl – Frizian, adică un exemplar al cailor olandezi negri, foarte puternici, „caii regilor”, după cum li se spune. Lady i-a fost oferită în dar lui George Bălan de un prieten căruia i-a făcut cunoştinţă cu cea care i-a devenit soţie. „Mi-a dat-o să o dresez pentru a fi pregătită pentru copilaşii lui”, spune George Bălan. 

Zara are aproape cinci ani, iar în venele ei curge sânge de cal de sport românesc şi de trăpaș. Era nărăvaşă, temperamentală, şi cu probleme de sănătate atunci când a ajuns în grija lui George Bălan, dar şi-a revenit de minune. Iniţial, a avut numele Maia, dar pentru că la fel o chema pe una dintre fetițele care venea aici la echitație, a devenit Zara. 

Black Beauty este un mânz de aproape şase luni, adus pe lume de Zara, cu un armăsar pur sânge englez. 

Prieteni fără cuvinte

De îndată ce aţi intrat pe domeniul lui George Bălan, o să vă iasă în cale Vulpița - mascota şcolii de echitaţie. Este o căţeluşă maidaneză pe care George Bălan a surprins-o la mâncarea pisicilor şi, la prima vedere, chiar a crezut că-i vulpe!

Vulpiţa şi-a câştigat locul în şcoala de echitaţie: „Am văzut-o că se ținea după cai, şi mi-am zis: «Dacă se întoarce, o opresc». S-a întors! Noi la galop și ea după noi, vreo 20 de km, pe căldură”, ne-a povestit George.

Oscar, Jolie şi Bella sunt exemplare superbe ale puternicilor câini Kangal. Le fac concurenţă spectaculoşii ciobănești belgieni malinois, despre care aflăm că sunt câini foarte iuţi, şi pot fi antrenaţi să prindă de teroriști.

Galeria de prieteni necuvântători n-ar fi completă fără cele şapte pisici şi fără cei mai drăgălaşi iepuri metişi pe care i-aţi văzut vreodată. Şi, desigur, fără porumbeii rotaţi şi găinuşele australorp pe care trebuie să le vedeţi! Şi să-l cunoaşteţi pe cei care are nesfârşită grijă de ele, cu necondiţionată iubire: George Bălan.

„Mi-au plăcut mereu natura și animalele”

Aşa ne-a mărturisit George Bălan, de profesie inginer zootehnist, absolvent al Universităţii de Științe Agronomice și Medicină Veterinară. Şcoala lui de echitaţie „Descoperim natura călare – Galaţi” s-a născut din pasiune: „Am avut 17 job-uri. Ori nu stăteam prea mult, ori vedeam că nu mă salută șeful că era prea obosit, ori nu-mi convenea salariul. Aici nu mai contează salariul, că toți banii pe care îi am îi bag în căluți. Mai întâi am grijă de cai și apoi de mine”, mărturiseşte. 

În şcoala de echitaţie, pe care visează să o dezvolte într-o fermă didactică, a investit toţi banii câştigaţi prin muncă în străinătate: „Eram trimiși prin facultate, dar nu am găsit ferme de animale, ci de agricultură. Și învățam să fac de la munca de jos până la supervisor. Am avut șase contracte în agricultură numai în Marea Britanie. Am fost și în Suedia, unde am avut echipă de muncitori”, îşi aminteşte. Ce idei îţi vin când scoţi apa din cizme „Acum cinci ani, eram în Anglia, cu un prieten din Galați. Scoteam apa din cizme, că acolo plouă de mamă-mamă. Eram grup de muncă, lucram câte 17 ore pe zi, prin ploaie. Eram plătiți într-adevăr, dar… muncă grea. 

Și cum scoteam noi apa din cizme, au trecut pe lângă noi patru englezi călare, pe ploaie și ne-au salutat, «Hello, guys! Hello guys!». Și mi-am zis: «Fir-ați mama voastră, așa vreau să fac și eu în țară. Să merg călare și să salut oamenii!». 

Acolo, la fermă, mă urcam pe un deal și vedeam patru centre de echitație. La noi, dacă mă urc pe un deal nu văd decât o căruță că trece cu un cal din acela, vai de capul lui”, ne-a povestit George Bălan.

Regulile de aur ale echitaţiei

Calul trebuie să te accepte pe tine, nu tu pe căluţ! Aceasta este prima regulă a şcolii de echitaţie. Nimeni nu se apropie de cal fără să-i vorbească! Iar vocea trebuie să fie fermă. Apoi o mână întinsă, pe care calul să o miroasă - dar în care se poate afla şi un cubuleţ de zahăr - este un gest obligatoriu. „Calul simte starea interioară pe care o am. Mă simte dacă sunt beat, drogat sau nervos și mă poate mușca. Iubeşte doar persoanele blânde şi puternice pe interior. În fața calului trebuie să te impui prin blândețe, dar cu fermitate. Îl abordezi în linişte, cu blândeţe, doar din partea stângă, pentru că din dreapta se spune că percepe pericolul”, spune George Bălan.

Praf să iasă!

Odată ajuns în şa, indiferent de vârstă, îţi trebuie „braţ de criţă şi suflet neîntinat”, după cum afirmă instructorul. Şi asta pentru că, după primele lecţii de echitaţie, urmează incursiunile prin pădure: „Noi plecăm la război, nu la plimbare. Când ieşim în natură ne întâlnim cu fazanul, cu mistreţul, cu căprioara. Calul se sperie de orice şi are o tonă forţă pe picioare şi pe gât. Tocmai de aceea ne trebuie atenţie distributivă la poziţia noastră, la dârlogi, la cal şi la mediul înconjurător. Atenţie distributivă şi viteză de reacţie”. 

Acestea fiind spuse, urmează ultimele indicaţii înainte de ieşirea pe poarta: „Spatele drept, pieptul împins în faţă, călcâiele jos, fundul tras înapoi! Pas!”. 

„Mergem să descoperim natura călare! Asta a fost pofta ce-am poftit-o eu. În loc să cuceresc ţări, am vrut să cuceresc inima copiilor. Praf să iasă!”, strigă George Bălan pornind cu elevii la trap, apoi la galop. Şi, odată cu caii şi călăreţii, şi inima părinţilor care îi privesc o ia la galop!

Sinceritate

Nu puteam părăsi şcoala de echitaţie fără a-i întreba, deopotrivă, pe elevi şi pe instructor, între două curse, ce reprezintă caii pentru ei. Iată răspunsurile:

Ilinca, 14 ani: „Caii sunt animale minunate, foarte inteligente, cu care îmi place să lucrez. Pentru mine, echitaţia este o eliberare sufletească. Când călăresc, mă simt liberă”.

Remus, 14 ani: „Pentru mine, calul reprezintă un prieten cu care trebuie mai întâi să te obişnuieşti. Înveţi să îl accepţi aşa cum şi el învaţă să te accepte”.

Remina, 11 ani: „Pentru mine, calul înseamnă un animal foarte-foarte frumos care te învaţă şi te respectă dacă şi tu îl respecţi. Şi aşa cum a zis şi fratele meu, calul este un prieten foarte bun”.

Irina, zece ani: „Pentru mine calul înseamnă o bucurie şi mă simt foarte bine când călăresc”.

George Bălan: „Pentru mine, caii înseamnă tot timpul vieţii mele, energia mea, motorul meu, ei îmi ocupă tot timpul şi mă fac să simt foarte liber. Căluţii sunt împlinirea vieţii mele”.

 

FOTO: Marian Calestru

Citit 6346 ori Ultima modificare Miercuri, 23 Septembrie 2020 12:01

3 comentarii

  • postat de Adriana movila Vineri, 25 Septembrie 2020 18:30 86.120.253.*** Link la comentariu
    0
    3

    O initiati-va foarti buna din partea dumneavotra. Ie bini sa m-ai vorbim si despre astfel di lucruri buni ca in rest ura si invidia pria nea macinat sufletu. i-o mereu ma bucur sa mai aud si di bine ci di gandit i-e mai greu!

    Raportează
  • postat de Elena Luni, 21 Septembrie 2020 18:53 86.34.158.*** Link la comentariu
    1
    5

    Un sport foarte frumos, dar costisitor.

    Raportează
  • postat de maricut dumitru Luni, 21 Septembrie 2020 11:13 78.96.81.*** Link la comentariu
    2
    12

    Da de asta avem nevoie,de oameni dedicati cu visuri pe care le impartasesc semenilor lor.Cine ar fi crezut, o scoala de echitatie intr-un oras in care negativismul si respingerea a tot ce este bun este la ordinea zilei.Acest articol e de toata stima pentru cel ce la realizat si pentru ziar.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.