O gălăţeancă îşi terorizează vecinii, iar oamenii legii nu îi pot apăra

O gălăţeancă îşi terorizează vecinii, iar oamenii legii nu îi pot apăra
Evaluaţi acest articol
(34 voturi)

La o primă vedere, ar fi câteva pârghii prin care putem cere intervenția autorităților statului în scopul de a ne proteja împotriva abuzurilor sau pericolelor emanate de indivizi certați cu bunul simț sau aflați într-o stare de tulburare psihică. În realitate, în momentul de față, nu există nicio lege eficientă care să prevadă o procedură valabilă de la cap la coadă pentru a izola cumva pericolul pe care astfel de indivizi îl reprezintă nu doar pentru societate, ci și pentru cei care au ghinionul să locuiască în același perimetru cu ei.

Confirmă o astfel de situație cazul proprietarilor din blocul CD 2, aflat în cartierul de lângă Gara CFR. Teroarea pe care oamenii o trăiesc de ani de zile are accente dramatice și patologice și a trecut prin toate fazele și pe la toate ușile instituţiilor care ar fi capabile, teoretic, să facă ceva. Totul din cauza unei vecine, profesoară, care, din cauze asupra cărora nu s-ar cădea să ne antepronunţăm, le face viața un coșmar. La adăpostul apartamentului asupra căruia are drept de proprietate și în care locuiește în momentul de față singură, femeia face zgomote. Noapte de noapte, vecinii aud bocănituri bizare, ca la fierărie sau în alt atelier unde bătutul sistematic e cheia. De la vorba bună, la intervenţia asociaţiei de proprietari în povestea aflată la limita deranjului ordinii publice, ca să nu mai spunem de pericol, s-a încercat absolut orice variantă. Bineînțeles, poliția a fost printre primele apelate în momentul în care negocierile cu vecina zgomotoasă au eşuat lamentabil. Astfel, profesoara a primit amenzi pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice şi nu atâtea câte ar fi meritat, susţin vecinii disperaţi, dar asta pentru că poliţiştii nu au putut da sancţiuni decât pentru faptele pe care le-au putut constata prin propriile simţuri. Numai anul trecut, femeia ar fi încasat, de la Secţia 5, patru astfel de amenzi, în acest an reușind să nu mai capitalizeze nicio sancţiune. Şi nu pentru că s-ar fi cuminţit, susţine vecina sa de la parter. "Nu mai ştiu ce să fac, bocăne întruna. Nu poți să îi mai spui să se potolească, pentru că mai rău face. Am chemat poliţia, că de la atâta bătaie a început să mi se fisureze şi tavanul. Au venit, m-au chemat şi pe mine la secţie, au spus că nu au ce să îi facă. De multe ori, când vine poliţia, se opreşte şi noi nu avem dovadă, ne-a spus disperată doamna Mitrofan, una dintre cele mai nefericite "beneficiare" ale vecinătăţii cu profesoara. Probleme cu femeia, rămasă singură după ce s-a despărţit de soţ, iar copilul i-a plecat la facultate, au semnalat mai mulţi vecini. Niciunul nu a găsit însă şi soluţia care să rezolve problema, pentru că amenzile, singura pârghie a poliţiei în astfel de situaţii, nu sunt de natură să o liniştească.

Picătura chinezească din spatele uşii închise

Statul la comun în regim de proprietate îşi arată, astfel, unul dintre cele mai crunte dezavantaje. Practic, nu există pârghiile legale, în momentul de faţă, pentru a determina un adult oficial sănătos, liber de orice restricţie, proprietar de locuinţă şi care nu exercită un anumit gen de pericol, de tipul exploziilor sau incendiilor, să se oprească în a-şi teroriza vecinii. Bătutul în pereţi, podea sau alte obiecte prin casă nu este considerat nici măcar în opinia unei instanţe judecătoreşti ca suficient de "traumatizant" sau ”periculos” pentru ceilalți încât să impună o măsură de îndepărtare, măcar temporară, a individului din respectiva comunitate și de obligare la o formă de corecție sau tratament. În al doilea rând, se pune problema calității pe care o pot avea persoanele ce pot solicita luarea de măsuri în privința adultului proprietar turbulent. În cazul de față, femeia nu mai are efectiv pe nimeni atât de apropiat, eventual din familie, cu care să locuiască în aceeași casă, care să ceară măsuri. Nu este pusă sub interdicție sau altă formă de protecție, deci răspunde pe deplin și nici nu este considerată "pericol social", în accepțiunea actuală a legii. Iar reprezentanții asociației nu o pot obliga să le permită accesul în locuință decât în cazul în care trebuie efectuate lucrări de reparații sau situații de urgență care țin de siguranța imobilului. Astfel, pur și simplu, sistematic și la limită, profesoara continuă să le toace mărunt nervii vecinilor care, de voie, de nevoie, locuiesc cu ea în același bloc, printr-un comportament pe care legile românești nu îl sancționează. Cazul, cu siguranță, nu este unul singular, deși poate fi încadrat într-o nișă din cauza multelor particularități pe care le prezintă. Imposibilitatea de intervenție derivă însă dintr-o insuficientă nuanțare, delimitată strict și fără multe posibilități de divagare, a legislației fie din sfera penală, a sancționării actelor de tulburare a liniștii și ordinii publice, fie din sfera civilă, cu trimitere în zona limitelor exercitării dreptului de proprietate și/sau al posibilității statului de a interveni asupra punerii sub interdicție a persoanelor cu devieri comportamentale repetate.

Citit 14854 ori Ultima modificare Marți, 20 Iulie 2021 00:34

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.