Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) consideră că proiectele de acte normative inițiate de Ministerul Muncii care vizează Codul muncii și actualizarea salariului minim brut pe țară au ținut cont de solicitările mediului de afaceri, respectiv crearea unei predictibilități în ceea ce privește stabilirea salariului minim și consultarea partenerilor sociali, însă mai există aspecte care trebuie luate în calcul.
În primul rând, conform IMM-urilor, formula de calcul propusă se bazează doar pe prognoză, ceea ce nu întotdeauna coincide cu realitățile economice și prea puțin se ține cont de productivitatea muncii și capacitatea mediului de afaceri de a susține costurile cu forță de muncă. „În varianta propusă, mecanismul nu va asigura un trăi decent angajaților încadrați cu salariul minim brut pe economie, ci există un risc mare de creștere a inflației, deoarece creșterile salariale se vor regăsi în prețul final al produselor și serviciilor. În cazul unei inflații ridicate, IMM-urile se vor confrunta cu o creștere generală a costurilor de producție cauzate de inflație precum și cu o creștere cel puțin la fel de accentuată a valorilor aferente salariilor. Acest scenariu este cel în care ne aflăm începând cu anul 2022 și care nu poate fi ignorat în cea ce privește opțiunile pentru anii următori”, potrivit CNIPMMR.
PIB-ul nu este cel mai relevant în ce privește salariul minim
Organizația patronală consideră că indicatorul PIB nu este neapărat relevant în ceea ce privește salariul minim într-o economie, deoarece o creștere a PIB-ului bazată pe consum și importuri, nu pe producție și exporturi (cazul curent al României), nu implică o creștere economică sustenabilă și nu este relevantă în ceea ce privește nivelul salariului.
„În cadrul unei analize a PIB-ului pe cap de locuitor în comparație cu consumul pe cap de locuitor, Eurostat atrage atenția asupra faptului că: «Deși PIB-ul pe cap de locuitor este deseori folosit că indicator al nivelului de bunăstare al țărilor, acesta nu este în mod necesar un indicator adecvat pentru nivelul de trăi efectiv al gospodăriilor. Pentru acest din urmă scop, un indicator mai bun poate fi consumul individual efectiv (AIC) pe cap de locuitor. În conturile naționale, cheltuielile de consum finale ale gospodăriilor (HFCE) înseamnă cheltuielile pentru bunuri și servicii care sunt achiziționate și plătite de gospodării. Consumul individual efectiv, pe de altă parte, constă în bunuri și servicii efectiv consumate de persoane, indiferent dacă bunurile și serviciile respective sunt achiziționate și plătite de gospodării, de guvern sau de instituții fără scop lucrativ. La efectuarea comparațiilor internaționale ale volumului, AIC este adesea considerat că fiind măsura cea mai potrivită, deoarece nu este influențat de faptul că organizarea unor servicii importante consumate de gospodării, precum serviciile de sănătate și de educație diferă mult de la o țară la altă. De exemplu, dacă serviciile stomatologice sunt plătite de către guvern într-o țară și de gospodării în altă, o comparație la nivel internațional bazată pe HFCE nu ar compara aceleași lucruri, pe când o comparație bazată pe AIC ar fi corectă»”.
Propunerile IMM-urilor
În acest context, CNIPMMR face trei propuneri. Prima este aceea ca mecanismul de stabilire a salariului minim brut pe economie să fie predictibil, ușor de înțeles de angajați și angajatori și să utilizeze ca indicator 50% din salariu mediu brut. În opinia organizației, creșterea salariului minim brut pe economie ar trebui să fie coroborată cu scăderea fiscalității pe forță de muncă și cu măsuri active din partea autorităților publice de diminuare a muncii la negru. Nu în ultimul rând, CNIPMMR propune ca salariul minim brut pe economie pentru anul următor să fie stabilit cel târziu până la finalul lunii octombrie a anului în curs.
