Aşa cum am promis, lansăm astăzi o serie de articole dedicate oamenilor din spatele afacerilor imobiliare gălăţene - povești despre muncă, pasiune, dedicare, sacrificii, dar și despre suișurile și coborâșurile inevitabile în acest sector fundamental al economiei.
Primul episod îl are ca protagonist pe Constantin Cojocaru, asociat la EuroConstrucții SRL îmreună cu Ionuț Cojocaru, Mihaela Cojocaru și Simone Basseto. În acest an, firma împlinește 20 de ani de existență, perioadă în care a ridicat peste 600 de apartamente în Galați.
Un om care a început de jos, cu picioarele pe pământ, Constantin Cojocaru este astăzi nu doar antreprenor, ci și un familist convins, implicat civic și social.
De la muncitor pe şantier, la constructor a 650 de apartamente
„Am intrat în domeniul imobiliar lucrând în Italia. Atât eu, cât și fratele meu, precum și asociatul meu, toți trei activam acolo în construcții”, își amintește el. „Am avut mai multe meserii. Eram șofer pe o betonieră și ajungeam pe diverse șantiere. Mă fascina felul în care un teren viran sau plin de ruine prindea viață. La final, vedeam oameni fericiți - copii care se bucurau de o școală nouă, spectacole în teatre renovate sau comunități dezvoltate în cartiere noi. Și, chiar dacă eu doar livram betonul, simțeam mândrie că fac parte din acel proces.”
Pe unul dintre aceste șantiere l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină ulterior asociat. Tot atunci, de fiecare dată când avea ocazia, încerca să convingă investitori italieni să vină în România: „În anii 2000, vedeam cum prețurile cresc și cât de mare era nevoia de locuințe. Se construia foarte puțin, iar blocurile ridicate imediat după Revoluție erau, de fapt, proiecte începute pe vremea comunismului.”
Ulterior, împreună cu fratele și tatăl său, a decis să facă pasul către antreprenoriat în România. „Când am venit în Galați să dezvoltăm afacerea, existau câteva firme mari, de renume, pe care le admiram pentru proiectele lor. După criza din 2009, însă, aproape toate au dispărut, cu excepția Vega, care a intrat în reorganizare și a reușit să-și revină.”
Cojocaru s-a mutat definitiv în România în 2008, deși activitatea firmei începuse încă din 2005: „La început, doar fratele meu și tatăl nostru erau în țară. Eu trimiteam bani din Italia și încercam să construim încet-încet bazele afacerii.”
De la casă pentru familie, la case pentru sute de gălăţeni
Totul a pornit modest, cu planul de a construi o casă împărțită în două, pentru el și fratele său. Însă ambiția a crescut odată cu experiența acumulată în Italia: „Ne-am întrebat: dacă facem o casă dublă, oare nu putem adăuga și un etaj, să obținem încă două apartamente?”
Primul proiect major a fost Blocul "Flora" - 10 apartamente și un birou, printre primele clădiri din Galați cu garaje subterane. „Am venit cu lucruri noi din Italia - ferestre cu obloane din lemn, tip Padovana, nu cu jaluzele. Era altceva.”
Succesul a venit repede: apartamentele s-au vândut imediat, ceea ce le-a dat curaj să treacă la un proiect și mai ambițios: "Doja I", un bloc cu 7 etaje și 30 de apartamente, plus spații comerciale la parter. „Era loterie - totul sau nimic”, își amintește Cojocaru.
Odată cu acest nou proiect, criza financiară a lovit dur. „Aveam o listă de peste 20 de familii interesate. Când a venit criza, am rămas cu două-trei. Nu mai erau bani, iar vânzările aproape s-au oprit.”
În acei ani, resursele erau puține, dar familia și echipa restrânsă au continuat să muncească pe șantier. „Noi am făcut blocul Doja cu nouă oameni. Am construit blocul cu mâinile noastre - eu, tata, fratele meu și câțiva muncitori. În afară de instalații electrice și sanitare, făceam totul noi. Eu îndoiam fierul cu un muncitor, fratele îl punea în operă, noi cofram, turnam beton, zideam. Eram zilnic în salopetă, pe șantier. Venea clientul și nu mă credea că sunt patronul. Le ziceam: ‘Merg să mă schimb’.”
Rețeta succesului: prezența zilnică pe șantier
Până în prezent, Constantin Cojocaru și familia sa lucrează cot la cot cu muncitorii, pe fiecare șantier. Această prezență constantă i-a oferit și un avantaj esențial: cunoaște din interior ceea ce își doresc clienții.
„Produsul nostru e o afacere de familie, construită handmade. Noi analizăm terenul, noi trimitem proiectul la arhitect, eu revizuiesc planurile. Îi cunosc pe clienți, știu ce își doresc și configurez apartamentele în funcție de nevoile lor. Nu mă ghidez după ce spun alții, ci după cerințele reale ale celor care vor locui acolo.”
"Am un singur număr de telefon și răspund tuturor clienților"
Pentru Constantin Cojocaru, munca nu se termină odată cu ridicarea și vânzarea unui bloc. Dimpotrivă, implicarea lui continuă și după ce locatarii se mută în noile apartamente.
„După ce terminăm proiectul, conform legii, locatarii trebuie să-și facă asociație. Eu am rămas președinte la fiecare bloc al meu. Asta înseamnă mult - înseamnă responsabilitate, grijă față de imobil, dar și echilibru între toți locatarii. Încerc să rezolv problemele pe măsură ce apar, iar asta face ca astăzi să pot spune că nu am nicio familie care să fi rămas nemulțumită. Ceea ce, dacă ne gândim bine, pare aproape imposibil în domeniul construcțiilor.”
Relația directă cu proprietarii a fost mereu un principiu de bază. „Am un singur număr de telefon. Nu am unul pentru serviciu și altul pentru familie. Oamenii mă sună direct - dacă există o problemă, îmi scriu pe WhatsApp sau mă sună, și o rezolvăm rapid. Faptul că după 20 de ani încă primesc doar câteva apeluri pe zi, și nu zeci sau sute, arată că locatarii sunt mulțumiți.”
Această atitudine, spune el, este un fel de prelungire a felului în care construiește: cu seriozitate și implicare personală. „Apartamentele pe care le ridic nu sunt doar niște produse pe care le livrez și apoi le uit. Sunt case pentru oameni, pentru familii - și pentru mine contează să rămân aproape de cei care locuiesc acolo.”
Investiții doar în Galați, cu furnizori din Galaţi
Un alt principiu de la care Constantin Cojocaru nu s-a abătut timp de două decenii este acela de a investi exclusiv în orașul natal. „Noi construim doar cu materiale din Galați. Niciun material nu-l cumpăr din alt județ, dacă îl găsesc aici. Doar când nu am de ales dau comandă în altă parte. De 20 de ani, firmele care ne prestează servicii sunt doar din Galați.”
Această strategie nu înseamnă doar loialitate față de comunitate, ci și un impact economic direct. „O macara care se învârte antrenează în jurul ei sute, dacă nu mii de oameni. Începând cu muncitorii de pe șantier, până la colaboratorii care vând materiale sau oferă servicii, fiecare are și el angajații lui, fiecare generează rulaj. La final, construcția se intabulează și produce taxe și impozite. Practic, banii pe care îi investim aici se învârt tot în Galați.”
Pentru el, faptul că orașul are tot mai multe macarale pe cer este un semn bun. „Nu toată lumea înțelege asta, dar fiecare șantier nou înseamnă viață pentru comunitate, locuri de muncă și dezvoltare.”
Birocrația, piedică majoră
Dacă în șantier totul se rezolvă cu muncă și implicare, în relația cu instituțiile lucrurile se complică. „Problema majoră este birocrația. Birocrație, birocrație și iar birocrație”, spune ferm Constantin Cojocaru.
De-a lungul anilor, experiența l-a obligat să devină expert și în partea de documentații. „M-am lovit de atâtea situații încât n-ai cum să nu înveți. Am și făcut Facultatea de Drept, nu ca să profesez, ci ca să pot înțelege mai bine legislația și să mă ocup personal de fiecare proiect. Din păcate, întâlnești adesea persoane nepregătite profesional, puse în instituții de decizie fără să aibă cunoștințele necesare.”
Cu toate aceste obstacole, dezvoltatorul gălățean rămâne convins că perseverența e singura soluție: „Trebuie să ai răbdare și să nu renunți, chiar dacă uneori îți ia doi ani doar să obții o autorizație.”
Pierderea mamei, cea mai mare greutate
Niciun proiect nu a fost lipsit de greutăți. „La fiecare construcție am avut câte o provocare. Blocul Flora - primul nostru proiect – ne-a prins fără bani, deși eram abia la cota 0. La Doja I a venit criza, iar la Doja II am avut un vecin care ne-a dat în judecată și a vrut să ne demoleze blocul. Ne-am salvat doar pentru că am mers mereu legal, cu documentația pusă la punct.”
Dificultățile nu s-au oprit nici la proiectele recente. „La ultimul, de vreo șapte luni mă lupt cu administrația locală să pot ajunge la capăt. La toate proiectele se găsesc obstacole. Uneori durează doi ani doar să obții o autorizație. Dacă o iau într-un an și ceva, deja sărbătoresc.”
Deși astfel de situații consumă timp, energie și nervi, antreprenorul le privește ca pe o parte inevitabilă a drumului. „Cu fiecare proiect câștigăm experiență. Ni se pare că facem lucrurile mai bine, dar mereu apare câte ceva. Așa am învățat să fim pregătiți pentru orice.”
Pe plan personal, cel mai greu moment nu a fost legat de afaceri, ci de pierderea mamei sale. „În rest, toate greutățile au trecut. Doar ea nu se mai întoarce.”
Familia și sacrificiile
Succesul a însemnat și multă muncă, dar și sacrificii personale. „Am trei copii. La cel mic, care are opt ani, mă bucur că încă e ‘iubăreț’. Avem program de joacă, de stat împreună, lucruri de care nu am avut parte la primele două fete. În primii ani, până spre 2020, eram pe șantier de dimineața până noaptea. Sâmbăta, la fel. Duminica, de multe ori, mergeam cu fratele meu, cu tata, cu asociatul să mai terminăm câte ceva.”
Chiar și așa, Constantin Cojocaru a trasat o linie clară între muncă și viața de acasă: „Când intram pe ușa apartamentului, nu mai eram patron, eram tată și soț. Niciodată nu am adus problemele de la șantier în familie. Asta a fost regula mea și așa am reușit să păstrez echilibrul.”
Valori și mentori
Dacă ar fi să rezume în câteva cuvinte principiile după care se ghidează, acestea ar fi: respect și corectitudine. „Respectul trebuie să fie reciproc. Clientul care cumpără un apartament nu mă cumpără pe mine. Dar eu trebuie să fiu corect cu el, să știe pe ce se bazează.”
Modelul care l-a format a fost bunicul său, omul care i-a pus pentru prima dată mătura în mână la doar șase ani. „Mi-a spus să-i mătur curtea și, la final, mi-a dat bani. Atunci am înțeles că munca se răsplătește. Tot de la el am primit sarcini care m-au responsabilizat. La 13 ani, ajutam la moara de porumb din satul bunicilor. Veneau oameni din toate satele din jur. Acolo am vorbit cu veterani de război, cu oameni în vârstă care îmi dădeau lecții de viață. Am crescut printre povești și experiențe care m-au format.”
Viața personală și relaxarea
Chiar și acum, când timpul îi este împărțit între șantiere și familie, antreprenorul găsește un refugiu în mișcare. „Alerg. Sau, mai bine spus, am alergat mult. Din 2015 până acum am făcut cam 1.000 de kilometri pe an. Am o grămadă de medalii. În ultima vreme am trecut pe mers alert, pentru că am simțit o jenă la genunchi și nu vreau să ajung la operație. Dar mersul rapid e la fel de bun - pentru condiția fizică, pentru slăbit, pentru minte
Seara, după program, profită de orele copiilor de sport ca să se încarce. „Îl duc pe cel mic la fotbal și, cât stă el la antrenament, eu fac câteva ture pe faleză. După o plimbare sau o alergare, mă simt ca nou, gata să o iau de la capăt.”
Planuri de viitor
Deși își propusese să se retragă la 45 de ani, Constantin Cojocaru recunoaște că planurile se schimbă. „La 36 de ani, am spus că voi lucra până la 45. Acum am trecut de prag și încă pregătesc proiecte. Fratele și sora mea râd de mine: ‘Ce teren ai mai găsit? Ce ruină vrei să cumperi?’. Dar eu nu mă pot opri, sunt capul răutăților.”
Pe lista de viitor sunt deja câteva investiții, inclusiv un proiect de 100 de apartamente lângă zona unde urmează să se ridice al doilea mall din Galați. „Locația e bună, aproape de faleză, aproape de frontieră. Zona va crește mult.”
Dimensiunea ecologică
Un aspect pe care îl subliniază mereu este eficiența energetică a blocurilor ridicate. „Apartamentele noastre aproape că nu au nevoie de încălzire iarna. Sunt izolate foarte bine. Am avut cazuri unde trei camere au consumat căldură de doar 100-120 de lei pe lună. Asta arată că facem o construcție sănătoasă și durabilă.”
Pentru viitor, vrea să ducă mai departe componenta verde: „Am o provocare - să fac acoperișurile blocurilor verzi. Există fonduri europene care susțin asta, iar avantajele sunt multiple: mai puțin dioxid de carbon, protecție pentru acoperiș, un oraș mai respirabil. Din păcate, foarte puțini știu de aceste programe.”
Piața și prețurile actuale
Cojocaru recunoaște că piața imobiliară traversează un moment dificil. „Cel mai ieftin apartament pe care îl avem acum e în jur de 70.000 de euro plus TVA. Cel mai scump, 158.000 de euro. Problema mare e TVA. De la 5% sau 9% am ajuns la 21%. Diferența de TVA la un apartament de 120.000 de euro acoperea înainte o bucătărie modernă sau mobilierul pentru două dormitoare. Acum clientul simte direct povara în preț.”
Implicarea socială
Pe lângă construcții, antreprenorul se implică și în comunitate. „Sponsorizăm echipe de fotbal și handbal de copii. Am ajutat o familie căreia i-a ars casa, am acoperit costul lemnului pentru reconstrucție. Recent, o asociație care se ocupă de copii m-a chemat să-i sprijin cu reparația acoperișului. Încercăm să facem bine, chiar dacă nu ieșim cu asta în față.”
Modestia îl face să nu-și facă publicitate din faptele bune. „Multă lume condamnă tăcerea asta, dar noi credem că binele se face în liniște. Totuși, e adevărat că dacă nu vorbești despre ce faci, alții nu pot lua exemplu.”
În plan civic, Cojocaru administrează grupul de Facebook „Sesizările cetățenilor din Galați!”, unde locuitorii semnalează neregulile din oraș.
Pasiune, muncă și responsabilitate
Povestea lui Constantin Cojocaru nu este doar despre clădiri și proiecte imobiliare, ci despre oameni, comunitate și responsabilitate. De la zilele în care livra beton pe șantiere din Italia până la dezvoltatorul gălățean care a ridicat peste 600 de apartamente, drumul său este un exemplu de perseverență, muncă asiduă și dedicare.
Fiecare proiect finalizat reflectă nu doar profesionalism, ci și grija pentru cei care locuiesc în spațiile create, arătând că succesul în afaceri poate merge mână în mână cu implicarea socială și respectul pentru comunitate.
