La 25 de ani de la privatizarea prin care combinatul siderurgic din Galați era preluat de la statul român de un investitor indian, Mittal, marile speranțe ale comunității siderurgice gălățene sunt exact în sens invers: ca statul să ia acum combinatul de la investitorul indian – altul de această dată, Gupta.
În anul 2001, statul, acționar majoritar la Sidex Galați, avea datorii la stat. În 2026, Liberty Galați, o companie privată, are datorii la stat.
În 2001, toată lumea s-a bucurat că statul a scăpat de „gaura neagră” care era atunci Sidex și care genera, doar el singur, 80% din pierderile tuturor companiilor românești de la acea vreme. Combinatul înregistra pierderi de un milion de dolari pe zi. În 2026, firma privată Liberty Galați a ajuns să fie considerată „gaură neagră”, cu datorii de peste un miliard de euro la instituții de stat, bănci, furnizori, parteneri de afaceri și salariați. Fiecare zi care trece înseamnă bani în plus ce trebuie plătiți.
În 2001, Sidex, cu circa 27.000 de salariați, înregistra arierate uriașe la bugetul de stat pentru contribuțiile sociale aferente salariilor. În 2026, Liberty are mai puțin de 3.000 de salariați, dar nu reușește să-i plătească nici pe aceștia. A fost nevoie ca statul să achite salariile pe 6 luni prin Fondul de garantare a creanțelor salariale, pentru perioada noiembrie 2025 – aprilie 2026. Banii aceia s-au terminat.
În 2001, Sidex nu mai avea deloc lichidități și făcea afaceri numai în sistem barter. În 2026, Liberty nu mai are bani și se zbate vânzând fierul vechi pe care reușește să-l colecteze.
În 2001, speranța achitării salariilor era pusă în noul investitor indian. În 2026, nimeni nu știe cine și când va plăti salariile în Liberty. Peste câteva zile se împlinesc două luni restante, mai și iunie. Nimeni nu știe, de asemenea, dacă se va reporni producția în combinat și dacă se va reuși vânzarea activelor către un alt investitor, după ce la primele două licitații nu s-a prezentat nimeni. Sunt întrebări la care nici managementul Liberty nu știe ce să răspundă în momentul de față. Și chiar dacă se va găsi un nou investitor, nimeni nu știe dacă acesta va fi de acord să achite salariile restante sau dacă va prefera să înceapă plățile pornind de la momentul zero, cel al cumpărării combinatului.
La începutul anilor 2000, la protestele organizate de siderurgiștii gălățeni participau mii de oameni. În 2026, la proteste nu mai vin nici măcar o sută de oameni.
Speranțele, puse în statul român
Mulți siderurgiști și-ar dori ca statul român să prelungească până la 12 luni plata salariilor prin fondul de garantare. Numai că acest lucru ar fi posibil numai prin intrarea oficială în insolvență a combinatului.
În momentul de față, Liberty este în concordat preventiv, iar legea permite doar șase salarii garantate și care au fost deja plătite de stat. Dacă Liberty ar intra în insolvență, ținând cont și de statutul său recent aprobat de operator economic de importanță strategică, statul ar putea plăti încă șase luni de salarii.
Însă intrarea în insolvență nu se face de azi pe mâine, apăsând pe un buton. Hidroelectrica, „perla coroanei” pentru actualul administrator concordatar al Liberty, Euro Insol, a avut nevoie de peste un an ca instanța să-i aprobe intrarea în insolvență. În alte cazuri, dacă sunt creditori nemulțumiți care depun apeluri peste apeluri, procedura se poate întinde pe ani de zile și nimeni nu poate garanta că se va finaliza cu succes.
Și se mai poate întâmpla un lucru, și anume ca, până la obținerea deciziei instanței pentru intrarea în insolvență, Liberty să găsească un nou investitor, caz în care procedura ar fi inutilă.
Numai că și aici este un aspect extrem de important care trebuie subliniat: România are doar un guvern minoritar, care nu poate lua decizii majore. Or, preluarea de către statul român a creanțelor deținute la Liberty de ANAF și Exim Banca Românească, precum și vânzarea activelor prin negociere directă sunt decizii majore, ce pot fi luate numai de un guvern învestit cu puteri depline.
Deocamdată, acest guvern nu există.
