Sunt şanse foarte mici ca oraşul să scape curând de ruinele fostei fabrici Mehid, de pe bulevardul Coşbuc. Există totuşi o variantă pentru ecologizarea zonei, dar este foarte scumpă. S-au împlinit şase ani de când fosta fabrică de echipamente hidraulice Mehid şi-a închis porţile de pe bd. George Coşbuc nr. 256, iar ruinele rămase în loc sunt în continuare o pată pe obrazul oraşului. "Viaţa liberă" a scris de nenumărate ori despre aspectul deplorabil al acestei zone foarte circulate şi situate în imediata apropiere a celui mai mare centru comercial din Galaţi, precum şi despre riscul izbucnirii unor epidemii, mai ales pe timpul verii.
Succint, situaţia se prezintă astfel: niciuna dintre obligaţiile de mediu aferente închiderii unei întreprinderi de asemenea calibru nu a fost îndeplinită. Deşeuri inerte, hârtie, carton, sticlă, deşeuri de material plastic, anvelope uzate, benzi de cauciuc, deşeuri de hidrocarburi, uleiuri uzate, substanţe periculoase etc. - sunt doar câteva din ceea ce au găsit comisarii Gărzii de Mediu, care au efectuat cinci controale şi au dat amenzi de 205.000 de lei, niciuna din acestea nefiind plătită până acum de patronul Mehid, Corneliu Mangalea.
În plus, "noul" Mehid, cu sediul pe Calea Prutului, este în insolvenţă, iar situaţia sa financiară este dezastruoasă: la 31 martie 2017, avea datorii restante de circa două milioane de lei la bugetele de stat şi pierderi mari în fiecare din ultimii şapte ani. Cel mai recent an, 2016, s-a încheiat cu o pierdere netă de 1,3 milioane lei.
Măsurile luate de Fiscul gălăţean au cuprins 102 somaţii, 62 de adrese de înfiinţare popriri (inclusiv terţi popriţi), însoţite de titlurile executorii aferente. Au mai fost înfiinţate două procese-verbale de sechestru bunuri mobile şi trei procese verbale de sechestru bunuri imobile. Nu am reuşit să aflăm şi ce rezultate au obţinut Finanţele în încercarea de a recupera bani de la Mehid. Să menţionăm şi că terenul din Coşbuc 256 este grevat de mai multe ipoteci, totalizând peste zece milioane de euro.
Boală lungă...
În aceste condiţii, este practic imposibil să-l obligi pe patronul de la Mehid să-şi facă curăţenie în propria ogradă şi să demoleze ruinele de pe Coşbuc. Conform specialiştilor în Drept pe care i-am consultat, "în momentul în care o societate intră în insolvenţă, orice executare silită pornită împotriva ei se suspendă de drept. Insolvenţa presupune două posibilităţi: o reorganizare a societății, în baza unui plan aprobat de o instanţă competentă, sau procedura falimentului, tot prin instanţă. De la momentul deschiderii insolvenței, toată procedura poate dura doi, trei, patru ani sau chiar mai mult, depinde cât de complexă e activitatea societății. Dacă reorganizarea nu este posibilă (sau dorită), începe procedura falimentului". Aşadar, "prinde orbul, scoate-i... banii!"
Oraşul frumos cu cheltuială se ţine
Cum spuneam, există totuşi o variantă pentru a scăpa de gunoaiele de pe locul fostului Mehid. Unul dintre specialiştii în Drept citaţi ne-a spus că Primăria Galaţi ar putea, invocând necesitatea ecologizării zonei, să treacă la demolarea ruinelor, cu respectarea procedurii legale, costurile fiind acoperite din bugetul local. Suma ar urma apoi să fie recuperată de la proprietar, dar numai în urma unui proces. Mai trebuie luat în calcul şi aspectul foarte important al solvabilităţii debitorului, pentru că altfel rişti să nu ai cum să recuperezi banii.
Iar suma necesară pentru demolare este una destul de mare, care poate ajunge până la un milion de euro, conform preţurilor de pe piaţa Galaţiului; vorbim, totuşi, de trei hectare de teren!
Ce punem în loc?
Se vorbeşte de mai mult timp de mutarea Tribunalului pe locul fostei unităţi militare de pe Coşbuc. În apropiere există deja Shopping City, va "veni" şi cinematograful multiplex, aşa că ruinele vor avea o vecinătate selectă. Există propuneri în spaţiul public ca, în locul ruinelor, să fie relocate serviciile Poliţiei Rutiere de lângă Catedrală, descongestionându-se astfel şi circulaţia de pe strada Domnească. Nu ştim cât de fezabilă este această propunere la momentul actual, întrucât terenul de la Mehid are deja un proprietar şi acesta este Corneliu Mangalea, nu statul român. Numai că nimeni nu ne poate împiedica să visăm la un oraş mai frumos şi mai curat!
