Pardon! Cu proiectele! Pentru că, de o bună bucată de vreme, termenul „promisiune” - cinstit, de altfel - a fost înlocuit cu „proiect”. Suntem plini de proiecte glorioase, ambițioase, care adună hârtii și desene și animații 3D, în încercarea de a prinde „contur”. Iar noi îmbătrânim naivi, așteptând să le vedem transpuse în realitate.
„Oare Aeroportul Internațional Galați-Brăila este doar un PR politic o dată la patru ani sau chiar este ceva pe bune? Ne-am săturat de politicieni mincinoși care intră în administrația locală sau guvernamentală şi nu fac nimic. Chiar ne dorim un aeroport adevărat!”, ne scria, deunăzi, un cititor, salutând demersul nostru jurnalistic privind stadiul proiectului Aeroportului Internațional Galați-Brăila. O cerere de informații transmisă pe 16 iunie 2025, la care nici până în ziua de azi nu am primit răspunsuri. Sau poate că tocmai tăcerea e adevăratul răspuns. Cum ar veni, avioanele au rămas tot pe hârtie, cum am scris noi, și nu a venit nimeni să ne contrazică!
Dacă e să fim sinceri, aeroportul - județean, regional, național și internațional - n-ar fi chiar ultima „mărgică” rostogolită pe panta promisiunilor politice.
Stadionul mare și modern ar fi cea mai recentă - din 2024, chiar dacă a mai fost promis şi cu nişte ani în urmă.
Despre noile spitale - municipal, județean, regional, de urgență - care ni se tot promit mi-e și teamă să deschid discuția. Doar punctez, ca să fie clar: construirea unui nou corp de clădire în curtea unui spital existent nu intră în categoria „spital nou”, așa cum încearcă să ne convingă aleșii. E doar o clădire - necesară, desigur - cu destinație medicală, spitalicească, dar NU E SPITAL NOU.
Privind în urmă, dau peste alte și alte „proiecte” neadeverite: fabrica de baterii, un nou parc de soft, un parc industrial cu adevărat funcțional, o centură cu adevărat ocolitoare...
Nici nu trebuie să răscolesc prea mult în memorie și iese la iveală proiectul celebrului tunel pe sub Dunăre. Au, subiectul acesta s-ar putea chiar să ne doară!
Și, să nu uit, marele ansamblu rezidențial care ar fi trebuit să fie cartierul „Dimitrie Cantemir”. O fantasmă urbană care va deveni sărman cartier comunal brăilean, odată cu schimbarea buletinelor locuitorilor lui.
Ce s-o mai lungesc, suntem un oraș dus cu promisiunile. Sau poate sedus! Seduși și abandonați, ar trebui să constatăm că ne ducem. Și nu chiar în direcția bună, ci din jos în mai jos. Mai săraci și mai naivi decât am fost...
