!nici un zmeu, nici o ileană nu mai umblă pe pământ! făt-frumos  e terchea-berchea, sfânta vineri stă fumând! zgripţuroaica e patroană la o fabrică de bunghi! greuceanu calculează diametru la triunghi! prâslea cel voinic e dilăr - cară fleacuri de la turci! fata-moşului vibrează într-un bar cu „demiurgi”! fata-babei face spume în cazanul plin cu skunk!... (ce aromă şi ce visuri de la tată pân-la prunc!)... strâmbă-lemne taie scânduri foarte bune de sicriu! sfarmă- ...

Mi s-a dat şansa/norocul de a le vedea o dată, numai o dată, pe luciul unui lac uriaş, în mijlocul unei păduri din mijlocul unui oraş din mijlocul unui continent din mijlocul unui pământ... din marginea unei galaxii! Erau multe, foarte multe! Negre şi albe! Într-o tăcere desăvârşită! Aşa, ca într-un ritual al dumnezeirei pe cale de dispariţie! Aşa, ca într-o procesiune a ultimului miracol existenţial! Aşa, cum numai singurele fiinţe ale candorii universale (mai) ştiu să ...

Chiar urgent, vreau să aflu de ce nu-mi răspunzi la scrisoarea mea despre bătrânul Santiago,  pescarul lui Hemingway! să nu-mi spui că duci lipsă de timp! să nu te plângi că n-ai vreme să-mi scrii două rânduri şi să-mi arăţi, astfel, dacă-ţi place să crezi sau dacă chiar crezi că acest personaj fabulos (nu) este una dintre creaţiile fundamentale ale minţii şi sufletului omenesc!... Ai citit şi ai văzut cât timp şi câtă vreme a avut acest pescar, nu? să nu zici c� ...

Pot chiar să cred că (nu)-i întâmplătoare sosirea lui oricine, pe oriunde?!... Iau (din orice) oricât... şi nu mi-i frică... dar cineva (oricum) se tot ascunde privirii mele prea iscoditoare, visului meu străpuns de lăcomie, iluziei pe care-am pus-o-n brazdă, ca pe-o sămânţă veşnic prea târzie! Se tot ascunde şi nu vrea să-mi spună nici dacă ştie, nici dacă nu ştie...!... Oricum (oricând) beau suflet din văzduhul trecut prin trup şi zbor de ciocârlie, nu zic adio, ni ...

Aşa se vede dinspre depărtare: frumos, citeţ, corect, gramatical... şi tot la fel s-aude... mi se pare că (nu) trăiesc, (nu) mor extemporal... că totu-i rezonanţă a-ntâmplării de a fi fost alăturea (din nou) într-o s/clipire a deşertăciunii şi-n strâmb-dreptatea altui scurt ecou: ecoul (ne)greşit al celui care pune lăcat şi cerber la-ntâmplare! Aşa se vede dinspre-apropiere: frumos, citeţ, corect, gramatical... şi tot la fel s-aude... ce mă-ndeamnă să nu regret căder ...

Turturica mai vrea ambrozie! Cică nu mai are nimic! Nu mai are nimic nici la inimă, nici la suflet, nici la minte! Adică are tot ce-i trebuie la toate! Niciodată nu s-a simţit mai bine decât cum acum!... Îi torn băutură pentru zeu şi zeie! Eu beau rachiu din tescovină, tras de patru ori, tare şi lecuitor ca unghiul drept! Se lasă noaptea! Se lasă şi negura! N-o mai văd pe Turturica! Nici ea nu mă mai vede! Deschid „Tratatul...”, însă nu desluşesc nici o slovă! Trebuie mu ...

!mărturisesc: n-am nici măcar ne/vrednicia de a-nvăţa ce sunt, ce nu-s, de ce şi cum... casc succesiv şi stau aiurea în mişcare, bat darabana şi nu cred în „ergo sum”! !mărturisesc: nu agreez emcepătratul, mă dau la dânsul, dau din devlă în doi peri, îl ocărăsc, zice că (n)-am i/luminare dinspre trecutul unui mare nicăieri! !mărturisesc: sunt repetent la veşnicie, poate-nţeleg ce e-ncâlcit, ce-i descâlcit în ceastă stare lungă, scurtă, mare, mică... în cest ...

Pe doamna din titlu am cunoscut-o la un rând! Şi nu la un rând oarecare, ci la UPU! Pentru cine nu ştie, sigla asta-nsemnează Unitate Primiri Urgenţe, adică locul unde te duci cu ambulanţa sau cu cercul când faci cod negru de boală, eşti primit cu braţele deschise, eşti îndreptat, împrospătat... şi pleci acasă nou-nouţ, ca şi cum a fost doar un vis urât!... Iată, doamna-i la spatele meu! Îndrăznesc s-o întreb ce are... şi cică are ceva la inimă...  sau, mă rog, cic� ...

La început a fost Creierul! Nu se numea creier! Nu avea nume, adicătelea! Nu avea, dar funcţiona! Pot crede că era un creier Mare! Dar, totodată, pot crede că era un creier Mic! Oricum, Mare sau Mic, îşi făcea treaba/datoria! Se comporta, carevasăzică! Nu freca menta universală! Nu umbla cu şolticării! Nu se lăsa pe-o tânjală! Nici vorbă de urzeli, de maşinaţiuni, de muşamalizări, de farafastâcuri şi alte „progrese” ale evoluţiei/emancipării cerebrale! Ochi daţi pe ...

Moto: "Paza bună trece primejdia rea" (proverb românesc) Mă duc să văd ce mai este Acolo, dacă mai este, dacă n-o fi plecat, poate ajung în toată viaţa asta... şi cred că nu mă duc la pomul lăudat! Mă încearcă un fel de plictiseală pe calea aceasta primejdioasă şi lungă până la capătul despre care pot jura că (nu)-mi pasă! Merg... dar nu-mi pierd nici o nădejde... sar frumos, din cuantă-n cuantă... dacă ajung şi este, sigur va să fie o experienţă interesantă ...