Cred c-ai auzit, NE/VINOVATO:
pentru tine sufletul îmi arde,
tu mă mai des/cânţi n-această lume,
dincoace de leagăn şi de moarte!
Cred că ai văzut, NE/VINOVATO,
cum se-ntâmplă fluturele-n floare
şi cum piere-ncet, încet, încet
pentru că nu poate să mai zboare!
Cred că ai trăit, NE/VINOVATO,
ce înseamnă aşteptare-n gară
şi nu vrei să crezi că nu mai vine
şi că poate fi ultima oară!
Cred că ai ştiut, NE/VINOVATO,
dar n-ai vrut să spui că (nu) se poate:
fiecare clipă-i şi SOSIREA
şi PLECAREA TRENURILOR TOATE!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" MONOLOG (despre ne/vinovăție) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
