LUMINA TA RĂMÂNE MAI DEPARTE (la mormântul învățătorului Ion Rășcanu - Respect!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 Mai 2025
Ai ars frumos şi negreşit... ai ars cum rugul sacrosanct sub rug de mure, dar timpul/spaţiul tău mirobolant s-a hotărât, n-a vrut să se îndure de ochii tăi şi de lumina ta, şi parcă răzvrătirea unui faust te-a smuls din ce-ai avut adânc şi nalt, a râs şi te-a oprit…
Eu sunt... eu sunt primul născut în Eden!nu-i nenea acela... nu-i tanti aceea!Apoi, totdeauna am fost cel dintâi:sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...!Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu!vă rog... ascultaţi ce vă zic: fiecaremi-i sclav în vecie şi veşnic dator,la mine aveţi de plătit cu-nchinare!Doar mie mi-aveţi de nălţat…
Îmi pare rău... îmi pare rău/ că te-am lăsat la întâmplarecând am plecat... s-apropia/ vremea cireşelor amare,era cam cum e-acum, era/ frumos-năuntru şi afară,tu lăcrămai în urma mea/ şi tremurai ca o vioară -n-am vrut să văd, nici să aud/ suspinul tău, strigătul carezicea că n-ai să poţi trăi/ singurătatea…
plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de…
[...păşim aproape... şi tăcem... şi spui fără adresă, trist şi într-o doară: păşeam aproape, veseli... dinspre deal se auzea oleacă de fanfară... şi vals parcă era... parcă era sosirea dimineţii la o nuntă, când se sfărâmă visul şi se văd corăbii cu nectar cum se scufundă...] [...şi rostogol de linişte-mprejur…
intră - ia loc în universul meucu stele brute şi cu stele nete,cu muzici de-ngropare şi botez,lângă fereastră, ori lângă perete,ori în mansardă, ori în demisol,oriunde vrei - alege fără grabă,dar fii atentă, n-ai de aşteptat:în orice clipă-i gata să înceapăşi una şi-alta, într-acelaşi timp -adică, negreşit, război şi pacesă…
(!) mulţime goală: limită de albşi negru, minunat - se poate spune?!te uiţi, se uită: un alai în marş,în alergare spre deşertăciune (!)(!) ce strigăte de luptă în alai,şi de triumf, şi cuvântări de vază,aplauze, urlări, vorbe dum-dum,focuri bengale! - toate ricoşeazăşi se întorc de unde au plecat,drept replici, drept…
Intră, te rog... aştept de-o viaţă-ntreagăsosirea cestei clipe... mi se parecă eşti cea mai frumoasă, cea mai dragă,cea mai înaltă şi tulburătoares/clipire a secundei principalecând primprejuru-i timpul stă să moarădin pricini omeneşti, extemporale,într-o pornire veşnic secundară!Sunt pregătit... şi cred că nu-mi lipseşteceva pentru această-ntâmpinare...intră şi stai şi cere omeneşte...dacă te…
ULTIMUL CITITOR (pentru profesorul Nicolae Chiscop - Respect!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 23 Aprilie 2025
ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde…
Nu, niciodată nu (mi)-ai fost de-ajuns,/ deşi (m)-ai luminat şi zi şi noapte, frumos, corect şi perpendicular,/ m-ai învăţat să număr pân-la şapte... (câte sunt cele taine-n calendar/ şi-n cât mai cred că pot eternitate)... până la zece... (câte sunt porunci).../ până la câte sunt ne/numărate! M-ai dus de mână,…
vino aşa - aşa vino la mine,/ dar nu acum, nu astăzi - te aştept mâine sau ieri, ştii unde, tot acolo,/ în colţul cu păianjen înţelept, în colţul cu icoană şi memorii,/ cu timp oprit, cu praf pe busuioc şi pâlpâire-n candela străveche,/ sub care, suspinând, mă duc şi…
Viteaz ca-n cărţile cu laşi,/ puneam des/cântece pe foc - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu mă mai joc!... nu mă mai joc! Mi se părea mirobolant/ cest rit bizar, spăimântător - şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ ştii c-o să mor!... ştii c-o să mor! Greieri şi fluturi talentaţi/ în ceastă ardere…
(la mormântul ofițerului Romică Bălan - Respect!)Sigur că da... sigur că da:/ sunt chiar aici, cu moartea mea! hai, fiţi cu minte... şi nu fiţi/ aşa de trişti... staţi liniştiţi! Sigur că nu... sigur că nu:/ nici eu, nici el, nici ea, nici tu nu cred că trebuia să fim/…
Ai ostenit? nu-i vreme de hodină! nu te strâmba! cred că mai e puţin! mergi mai încet, dar mergi! vrei osanale? vrei rugăciune? vrei să mă închin? vrei temenele? vrei să te aplaud? ce? ai vro boală? (n)-ai altă ceva? dacă nu mergi, te dau în judecată ş-ai să primeşti…
De azi... e dezlegare la fasole,/ la baraboi, la burcă, la rahat -la tot ce se mai poate până unde/ toţi imbecilii noştri au scuipat !!!Aşa se poartă-n ţara asta sfântă,/ păscută de nemernici şi bigoţi,de adormiţi la toacă, de lichele - / ai vrea să-i dai uitării, dar nu…
pământ udat cu lacrimi româneşti,miroşi a ne/răbdare şi a sânge,dar mai aştepţi să vină Mama ta,să simţi cum te îmbraţă şi te strângela piept, şi te sărută, şi te ia -îi dă afară pe străini, adică,pe cei care-au muşcat din carnea taşi-au vrut să-ţi împle sufletul cu frică,dar se pălesc…
stă într-o cameră ascunsă - şi nu-l văd,nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede -e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal,sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete!când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă... şi-l asculţi:ce trup bolnav!... ce suflet şui!... ce laşitate!cum să refuzi…
ca-ntr-un vârtej alb-negru, absolut şi elegant până la suspiciune, mereu provocator şi triumfal - un fel de cast bizar, se poate spune !!! ce redingote şi ce rochii lungi până la capăt, fără măsurare, perpetuare goală, prin concret - un fel de nuntă-n cer (ne)muritoare !!! un fel de-abstract cu-acelaşi…
Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude,nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute,doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă:ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă!Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre uitare, poate se îndurăsă…
Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămânla coasă, la greblă, la furcă, la fân,la viu şi la mort, la devreme şi-ncet!Fii foarte atent: nu e Nici un Secret!Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad:acest cu acel... şi acel din acest!Fii foarte atent: nu e nici un…
(!) ia-ţi rochia mov, domnişoară lumină –cea mai frumoasă pe cărarea dintre cuvinte,dintre cuvintele care alcătuiesc numeleşi prenumele poetului păzitor de curate şi sfinte (!) (!) ştii despre care rochie îţi vorbesc,domnişoară şi înaltă şi lungă şi tăcătoare lumină –rochia aceea de când te-am cunoscutşi în care singurătatea nu se…
se apropie. din toate părţile se apropie.sunt multe. puzderie. nu lipseşte nici una.se apropie dinspre demonic? dinspre divin?nu ştiu. dar vin toate într-una şi întruna !!!sunt acasă. în patrie. în toată ţara, adică.sunt naţionalist pe deasupra şi pe dedesubt.dar nu-mi pun sârmă ghimpată la margine.nu pot să fiu nici în/frânt…
Moto:„dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”(Ioanid Romanescu)(!) la început a fost Maria,şi Maria legăna Universul pe picioare -exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastrăîl legăna -să crească frumos şi deştept şi mare,şi Universul scâncea,scâncea,scâncea,şi din ce în ce mai mult nu mai încăpea în Sine,şi din ce în…
Ce frumos mi-a dat mâna, atunci,în primăvara aceea sobră şi tulburătoare -era horă în sat, şi era şi duminecă,şi numai păsări ascuţite şi lungi,aşa, ca nişte linii aripate,desenau văzduhul cu geometrii uşoare!Am jucat ciuleandră, am jucat şotron,am jucat veronică şi mihai,am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat,şi v-aţi găsitelea,…
