Moto: "Cu timpul, cel zdrobit de Iubire devine mai puternic"
(Vasile Sevastre Ghican)
Mi-a bătut mireasa în poartă...
şi nici măcar n-am vrut s-o aud!
Mi-a bătut mireasa în fereastră...
şi nici măcar s-o văd nu m-am uitat!
Mi-a bătut mireasa în uşă...
şi nici măcar nu i-am strigat să plece!
Mi-a bătut mireasa în vis...
şi nici măcar nu m-am trezit să-i văd
rochia albă, fără de sfârşit!...
Mi-a bătut vântul mireasa la poartă,
la fereastră, la uşă, în somn şi în vis...
şi nimic nu i-am deschis...
nimic, nimic, nimic nu i-am deschis!...
şi a rămas afară mireasa!... şi a nins!...
Am ieşit să mă bată vântul...
şi mireasa m-a cu/prins în braţele-i
lungi cât albul rochiei fără de sfârşit!
Mireasa fără sfârşit (un psalm pentru Cristina Ioana Bălan, odihnească-se în pace!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
