Prin geamuri...cu ură şi scârbă mă bate
o lună sătulă de toţi şi de toate,
o lună lividă, murdară de mine,
o lună cu gânduri şi raze puţine,
o lună cu cearcăne, răni şi osândă
să (supra)vegheze, să steie la pândă,
prin sticlă slinoasă de geamuri să vadă
minciuni zvârcolite-n păcat şi-n păcată!
Şi trece de sticla ferestrelor mele,
şi trece de sticla ferestrelor tale...
dar lungă-i pedeapsa când (fără perdele)
atâtea ferestre-o aşteaptă în cale...
şi multe, şi alte, şi multe, şi alte
ferestre mărunte, ferestre înalte...
(hulpave de carne-n muşcare nebună)...
vor nopţi fără somn, vor bătaie de lună!
Şi bate regina uscată, şi bate...
nu poate să fugă...(nimic nu mai poate)...
nu poate să plângă, nu ştie să urle,
să zvârle blestem şi-ntuneric pe turle,
şi umblă şontâc, osândită să vadă
păcată-n păcat şi păcat în păcată...
Prin geamuri...cu ură şi scârbă mă bate
o lună sătulă de toţi şi de toate!
O lună şi nişte geamuri (pastel apocrif) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
