Moto: "Iar câinele, prieten bun cu Luna,/ ham-ham... păzeşte fluierul de os.../ Tot mai bătrân, Ion sapă (întruna)/ fântâni adânci, cu gurile în jos!// Să aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui, pe singurul pogon.../ E vinovat şi n-are nici o vină/... Ion (în sat) e poreclit Ion!//" (Iolanda Cremene)
A venit Ion la Bucureşti,
îmbrăcat cu haine demodate,
amăgit că va găsi de toate,
ieftine, curate, româneşti!
Uite ce şi cum s-a întâmplat:
chiar când a trecut de barieră,
l-a oprit (frumos) o hahaleră
şi de buletin l-a întrebat!...
A voit să doarmă la hotel...
pân-la urmă, s-a culcat în gară,
bucuros că n-a rămas afară...
S-a trezit buimac şi mititel...
şi-a fugit (contrariat) la ţară,
că-i săracă Ţara... fără el!
Ion la Bucureşti (parodie în stil ionic, după "Amintire cu Ion", de Adrian Păunescu) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
