Nu toate obiceiurile sunt rele. Unele sunt chiar necesare. Dar incapacitatea de a ne deconecta de la acţionarea în mod obişnuit (implicit) la acţiunile deliberate pot evidenţia dependenţa şi anumite tulburări obsesiv-compulsive.
Lucrând cu şoarecii, o echipă internaţională de cercetători au aflat ce se întâmplă în creier când obiceiurile ne controlează comportamentul.
Studiul a fost condus de Christina Gremel, profesor psihologie la Universitatea din California (San Diego). Autorii principali ai studiului sunt Rui Costa, de la Centrul Champalimaud din Lisabona, şi David Lovinger, de la NIAAA/ NIH.
”Studiul oferă cele mai puternice dovezi, găsite până în prezent, că circuitele cerebrale cu privire la acţiunile obişnuite şi cele direcţionate de un anumit scop (din cortexul orbitofrontal), zona creierului de luare a deciziilor şi neurochimicele endocanabinoidele permit obiceiului să preia şi să acţioneze ca un fel de frână pe circuitul direcţionat”, a declarat Gremel.
Endocanabinoidele sunt o clasă de substanţe chimice, produse în mod natural de către oameni şi alte animale. Receptorii pentru endocanabinoide se găsesc pe tot corpul şi în creier, iar sistemul endocannabinoid este implicat într-o varietate de procese fiziologice, inclusiv în stimularea poftei de mâncare, senzaţie de durere, starea de spirit şi memoria.
Gremel şi Costa au demonstrat anterior că cortexul prefrontal, sau OFC, este o zonă importantă a creierului în transmiterea de informaţii cu privire la acţiunea direcţionată. Ei au descoperit că, crescând producţia de neuroni în OFC cu o tehnică numită optogenetics, cresc şi acţiunile direcţionate. În schimb, atunci când au scăzut activitatea în aceeaşi zonă printr-o abordare chimică, acţiunile direcţionate de scop au fost perturbate.
"Obiceiul preia controlul când OFC este mai puţin activ", a declarat Gremel.
În studiul actual, cercetătorii au emis ipoteza că endocanabinoidele pot linişti sau reduce activitatea din OFC şi, cu asta, capacitatea de a trece la acţiuni direcţionate de scop.
Oamenii de ştiinţă au antrenat şoarecii să efectueze aceeaşi acţiune de presare a unei manete pentru o recompensă alimentară, dar în două medii diferite. Aceste două medii reprezentau dezvoltarea diferenţiată direcţionată de scop sau de acţiuni obişnuite (de rutină).
La fel ca oamenii care nu suferă de tulburări neuropsihiatrice, şoarecii sănătoşi se deplasau cu uşurinţă şi efectuau aceeaşi acţiune, folosind un obiectiv direcţionat de scop.
Pentru a testa ipoteza lor asupra rolului jucat de endocanabinoizi, cercetătorii au eliminat un receptor particular endocanabinoid, numit canabinoid de tip 1, sau CB1, din calea ţesutului striat al OFC-ului. Şoarecii cărora le-au lipsit aceşti receptori nu au putut deprinde obiceiuri.
"Avem nevoie de un echilibru între acţiunile obişnuite şi cele direcţionate de un scop. Pentru funcţia de zi cu zi, trebuie să fim capabili să întreprindem acţiuni de rutină rapid şi eficient. Cu toate acestea, întâlnim, de asemenea, şi circumstanţele în schimbare care au nevoie de capacitatea de a încălca obiceiurile învăţate şi ne motivează să efectuăm o acţiune direcţionată obiectiv, pe baza informaţiilor actualizate. Când nu putem face acest lucru, pot exista consecinţe devastatoare", a explicat Gremel.
