Şi uite-aşa se botează robul lui Dumnezeu! şi uite-aşa mă ia preotul şi mă vâră în cristelniţa cu apă sfinţită... o dată, de două ori, de trei ori, încet, cu grijă, nu cumva să mă scape în dimensiunile lichidului sine qua non, în braţele celui mai mult şi mai ne/cunoscut lichid de pe pământ!... (vorba ceea: din apă, Doamne, m-am născut şi m-aş întoarce-n apă!)... Da, de trei ori mă scufundă şi mă scoate preotul, numai de trei ori, însă suficient ca să îng ...

Din colecţia "Cele mai simple poezii rămase tablou” e greu până la Unu! e greu până la Sine! o fi adevărat? sau mi se pare? cumva, naiv, mă pregătesc de moarte? sau, negreşit, nimic nu-i nou sub soare? nu cred nimic din toate cele spuse? nici nu mai poate Unu despre mine! îmi suflă-n ceafă, strigă printre lacrimi: să ştii că chiar şi Unu are Sine! oprire-n Timp? înţepenire-n Vreme? nu, shakti kundalini nu mă lasă! calc pe Real, nimic nu-mi pune piedici, alerg spre Unu, pa ...

  Biserica nu-i departe. Cam un kilometru, un kilometru şi-oleacă de mers cu piciorul. Numai că drumu-i zdrelit, hurducăit, cotit, sucit, la vale, la deal, abrupt, înclinat, zemos... (Seamănă cu Singurătatea. Pentru că doar Singurătatea stă şi face aşa, cum vrea, de capul şi de sufletul ei. Doar astă soră a Frumuseţii şi a Sălbăticiei îşi desfăşoară ne/păsarea în văzul lumii, spre admirare sau blestem)... Iată, până la poartă mă cară nana Zamfira! aici, mă d� ...

  Articol(!) trebuie să trec în altă dimensiune -strig la mine şi mă opresc tocmai cândsoarele meu răsare-i soarele meu apuneşi pământul meu pe lună-i luna mea pe pământ (!)(!) nu te opri! - aud vocea mamei plecateîn dimensiunea unde toate au destinul asemănător -recunosc, îmi este frică pe înserate,de ne/cunoscutul "noapte bună" şi "somn uşor" (!)(!) ceva depăşeşte instrumentele mele de măsurare,însă eu nu cunosc, nu ştiu să mă comport,nu reproşez nimănui, nu ...

E sâmbătă şi sfârşit de toamnă. E splendid. Nici cald, nici frig. Peste tot, prin copaci, numai aur şi aramă. Şi multă foială în jurul meu. Şi nanul, şi nanele, şi de-ai noştri, şi de-ai lor, şi vecine. Şi câte-un ţânc mai răsărit, şi câte-o ţâncă mai curioasă, uitându-se prin gardul de nuiele orizontale, aduse de tata, din pădurea lui Vasile Candrea!... iţindu-se printre tufe de dumitriţe, printre ochiul-boului, să vadă ce se petrece cu mine, ce-i cu atâta ...

(!) sunt pe o scară, undeva... şi cred că urc... un fel de frică încearcă să mă ţină-n loc, să mă întoarcă şi să-mi zică: ajută-te, nu mai visa, nu mai spera în haimanale, cunoaşte-te măcar un pic, dă foc nemerniciei tale (!) (!) desigur, mă opresc un strop... uit de iluzii şi urcare, mă uit la mine, nu am rost, nu am cătare, nu am lege, întreb ce nu am întrebat: din câtă semiramidare am grădinit zeilor mei, care va şti să mă dezlege (?) (!) căci zeii mei sunt ...

Da, în sfârşit (?) sunt născut, sunt viu, trebuie să cred că sunt viu! şi am atâția ani! atâția ani, la naştere? da, sigur că da! după cum aud, unii au şaizeci de secunde, la moarte! şi, atunci, de ce nu-i normal să poţi avea șaptezeci de ani în clipa naşterii?... Da, sigur că da! trebuie să accept că este real tot ce se întâmplă, tot ce se petrece cu mine, în legătură cu mine! n-am încotro!... Iată foarte mulţi oameni tineri, foarte tineri, mai ales femei, roies ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) am să mă duc la tine mâine-dimineaţă,ori chiar în seara asta am să mă duc -şi chiar acum încep să-mi şterg toate urmeleşi să cobor fără glorie de pe rug (!)(!) am să mă duc la tine după ce coborşi după ce voi recunoaşte că sunt învins -plângând, aş fi putut scăpa mai de mult,dar flăcările purificatoare s-ar fi stins (!)(!) am să mă duc la tine fără să mă uit în urmă,dar n-am să pot uita niciodat� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) trebuie să vin şi să mă uit la tine - văd că ai tot ce-mi doresc, şi aştepţi de mult, văd că eşti din ce în ce mai singură, văd şi aud că mai nimic nu mai am de făcut (!) (!) trebuie să vin chiar mâine, dimineaţă, după ce dau apă şi pâine şi dezlegare la tot, să nu moară nimeni de sete şi foame, să nu mai ştie de lanţuri şi de sud şi de nord (!) (!) trebuie să vin din ce în ce mai repede - iată, ...

Da. Păşesc peste margine. Sunt Dincolo. O văd pe mama. Tare ostenită. Trebuie să se hodinească repede. Fiindcă, mai are oleacă şi începe să mă nască. Face mâncare pentru a doua zi, să fie când pleacă ai casei la muncă şi la şcoală. Gata, mâncarea-i gata. Mama se pregăteşte de culcare, îşi face semnul crucii, citeşte din "Crimă şi pedeapsă"... şi cade în somn. Şi doarme, şi doarme, şi doarme! şi tare repede se mai hodineşte mama! oare cum a învăţat să se h ...