Turturica mai vrea ambrozie! Cică nu mai are nimic! Nu mai are nimic nici la inimă, nici la suflet, nici la minte! Adică are tot ce-i trebuie la toate! Niciodată nu s-a simţit mai bine decât cum acum!...Îi torn băutură pentru zeu şi zeie! Eu beau rachiu din tescovină, tras de patru ori, tare şi lecuitor ca unghiul drept! Se lasă noaptea! Se lasă şi negura! N-o mai văd pe Turturica! Nici ea nu mă mai vede! Deschid „Tratatul...”, însă nu desluşesc nici o slovă! Trebuie mus ...

Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când – te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii, crizantemând, crizantemând, crizantemând! Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos – de dorul tău trăiesc încet şi nici în moarte nu mai cred, singurătatea mi-a ajuns până la os! De dorul tău se duc secundele-napoi, se duc s-aducă cel Trecut cu amândoi, s-aducă tot ...

Pe doamna din titlu am cunoscut-o la un rând! Şi nu la un rând oarecare, ci la UPU! Pentru cine nu ştie, sigla asta-nsemnează Unitate Primiri Urgenţe, adică locul unde te duci cu ambulanţa sau cu cercul când faci cod negru de boală, eşti primit cu braţele deschise, eşti îndreptat, împrospătat...şi pleci acasă nou-nouţ, ca şi cum a fost doar un vis urât!...Iată, doamna-i la spatele meu! Îndrăznesc s-o întreb ce are...şi cică are ceva la inimă...sau, mă rog, cică-i li ...

Mi-aduc aminte vremea toată, timpul tot,atunci şi-acolo, în grădină, lângă nord:ploua curat şi drept, ploua...eram tustrei, sigur că da:eram cu domnul Dumnezeu şi maica mea!Mi-aduc aminte tot ce (n)-am ne/cunoscutatunci şi-acolo, în ogradă, lângă sud:tăceam încet, cu taica meu...şi numai bunul Dumnezeune auzea tocmai hăt, hăt...din Empireu!Tata cioplea o cruce pentru tatăl lui,să nu se creadă că a fost al Nimănui...şi să i-o ducă la mormânt,ca un creştin şi lăcră ...

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat,blândă şi dreaptă, într-o margine de sat –şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescutpentr-un mărunt necunoscut,arătătoare de la nord până la sud!Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi,ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi –şi te-ai nălţat şi stai mereudeasupra sufletului meuşi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu!A fost frumos, tulburător...şi ce frumostu mergi pe sus, şi eu, şontâc-şontâc, pe jos –aşa o fi, ni ...

Maria nu mai zice nimic! Zice că-i cel mai frumos şi trist poem despre plecare! Zice că regretă...şi n-o să se ierte niciodată pentru că nu a vrut să-mi dea mâna! Dar se bucură că sunt de acord să ne suim împreună, acum, la cer, pe scara pe care, iată, ne-a dat-o Dumnezeu aşa de repede! Nici măcar nu-mi mai pasă, nu mă mai interesează că n-am să mai ajung la tata şi la mama, cu lemnele pentru scară! Lasă, că n-or să se supere ei atâta de tare, mai ales că mama o adm ...

Sigur că da! O aud pe Maria cum adoarme în inima pădurii!...Sigur că da! Cred că şi Maria mă aude cum adorm în inima pădurii!...Doamne ce sfântă-i această stranie adormire în inima pădurii! Să a/dormi în inima nopţii şi în inima pădurii, iată singurătatea singurătăţii unei sfinte Doimi! Fiindcă, pasămite, ce putem fi, eu şi Maria, altceva, decât o sfântă Doime?!...Ce frumos doarme Maria! Oare eu ştiu să dorm la fel de frumos? Oare ce visează Maria? Oare nu cumva ...

De mâine, când voi fi cais,/ te rog să laşi geamul deschis,să vezi cum urc la cer, pe brânci,/ să văd cum stai şi râzi şi plângi!De mâine, când voi fi gutui/ cu suflet verde-amărui,te rog să-mi zici gata la nai,/ să văd cum plângi şi râzi şi stai!De mâine, când voi fi alun/ şi va să vreau ceva să-ţi spun,te rog s-arunci cuvinte-n crengi,/ poate așa mă înţelegi!De mâine, când voi fi măslin/ la care toţi sperjurii vinşi fură rod şi fură dor,/ te rog să mă ...

Maria-mi şopteşte că-i ostenită de atâta viaţă, de atâta nuntă, de atâta supărare, de atâta timp şi de atâta vreme...şi că vrea să se hodinească! Să se hodinească! Dacă-i nevoie, pot să-i şi des/cânt de leagăn şi de legănare! Dacă trebuie, pot s-o leagăn pe picioare! Dacă trebuie, pot să-i recit cele mai frumoase poezii de dragoste, pot să-i aduc aminte cele mai minunate clipe din viaţa şi din moartea cuplurilor romantice absolute!...Sigur că da! N-o văd, dar ...

(!) sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm, văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt, din naltul VEȘNICIEI pe care n-o ascund de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale, pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale, o duc şi în ISPITĂ, şi-n braţe...şi-n CUVÂNT îi caut LOC de LEAGĂN pe veci...din când în când (!)   (!) sub ochiul Resemnării, sever şi dinadins, aud şi văd Surpare continuă-n Cuprins, surp ...