"Am un prieten care nu are nici un prieten!" - aşa îmi şoptea (de fiecare dată)  scriitorul (şi prietenul) meu amărui. Şi nu numai atâta îmi spunea. Îmi zicea şi "mor, deci exist!"... Mergeam pe stradă, ne târcoleau amicii şi duşmanii. Ne uitam frumos la sărmanii de ei. Tot la fel îi şopteam (şi eu) lui. Nimic mai trist şi mai adevărat. Nimic mai adevărat şi mai trist! Împreună, de câte ori dădea dezlegare cel de Sus ori cel de Jos, îl făceam pe dracu-n patru, ori ...

!stai liniştită... este-aici... nu pleacă,s-aude cum gândeşte lângă tine,te smulge din greşeală, din păcatşi din strânsoarea zilelor puţine!!te podideşte plânsul, ţi se parecă nu-i, că viaţa-i soră cu minciuna;vrei să-l atingi, dar este nevăzut;vrei să-l auzi, dar tace totdeauna!!adu-ţi aminte: când ai vrut murire,şi nu a fost, n-a fost o întâmplare;şi când ai vrut să ningă, şi a nins -să ştii că el a fost ACELA... CARE!!el ştie când şi cum aprinde steauă, ...

Aşa se auzea în toată România: "enigmatici şi cuminţi, terminându-şi rostul lor, lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi"... Şi consider că tot poporul normal ştie cine a scris aceste versuri răscolitoare, când le-a scris, cine şi cum şi unde le-a cântat prima oară, a mia oară...! Aşa, spre luare-aminte! Aşa, spre tot ce mai poate însemna recunoştinţă şi grijă "pentru cei ce ne-au făcut"! Aşa, să nu mai vedem bătrâni şi bătrâne cu mâna înt ...

!sunt chiar la geamul marelui secret -şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul,n-aud... nu vrea... şi eu încep a credecă nimeni şi nimica nu-i într-însul!!cred c-am visat şi că visez mereuce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) estedin visul visătorului cel mare:primul venit (ne/vrednic) în poveste!!nu pot şi nu renunţ aşa uşor:mai bat o dată... şi mai strig o dată -din ce în ce-i mai strâmt în calendarecu viaţa toată şi cu moartea toată!!despre-nainte şi despre-ndăr� ...

Iac-aşa de frumos şi de tare şi de nălţător se aude Corul ad-hoc al lui moş Vasile Cherpedin: „sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii! voi, osândiţi la foame, sus! să fiarbă-n inimi răzvrătirea! să-nceapă al lumii vechi apus!”... Entuziasmul trist al acestui Imn universal şi etern perforează văzduhul, se opreşte o ţâră în Capitală, rezolvă ce mai este de rezolvat, vine şi în Galaţi, merge şi în Craiova... umblă peste tot şi pune la punct tot ce-i valmă, tot ce-i ...

descreşte viaţa, contra/viaţa creşte/ - e timpul şi e vremea să vă spun:eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ cu lacrimi, poezie şi tutun! chiar se aude cum se povesteşte:/ ducă-se naibii!... un nebun sărac! -eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ pe răi şi buni, pe cei cu mâţa-n sac! ce-adânc de veşnicie se stârneşte/ în urmă, înainte, peste tot! -eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ până acum şi-aici, până la ort! nu se mai vede, nu se mai opreşte/ sufletul ...

Vasile Cherpedin bate cuie într-o scândură şi cântă Internaţionala într-o doară. De-o viaţă întreagă se străduieşte să-şi vadă gardul început şi terminat, aşa, să nu mai bârfească ciomăgarii satului că nu-i în stare să fie-n rând cu lumea din mahala! Bate discontinuu deoarece, după fiecare scândură, traversează drumul până-n gardul vecinului Ion Mutelcă... şi se uită încet, lung şi calm, să vadă dacă  piesa din lemn e prinsă vertical. Verifică din oc ...

(!) când am ajuns, eu nu veneam de undeva -mai altfel spus, cred că veneam de nicăierişi întrebam: eu sunt ceva? sunt alt ceva?şi (te)-auzeam frumos: eşti omul fără ieri (!)(!) eu cred acuma că atunci nici nu veneam -eram aici (din totdeauna) un ascuns,să fiu hrănire la candori, s-arunc pe geamcu tot ce ştiu şi ce nu ştiu din ne/pătruns (!)(!) s-arunc de-afară în lăuntru... să aruncşi din lăuntru în afară... şi să-mi spuică vrei şi tu, că poţi şi tu (mult şi-ndelu ...

Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă. Nu, nu-i prima oară când mi se întâmplă să particip la un asemenea eveniment! Au mai fost şi am mai trăit toamne şi ierni şi primăveri şi veri umpl ...

Atunci, în ziua cu pricina peţitului, prezumtiva „jumătate” mă roagă să-i cetesc „o poezie frumoasă, deşteaptă, să placă la toţi prezenţii, să se convingă şi să se crucească toate neamurile şi toţi apropiaţii ambelor părţi ce fată superbă a lăsat cel de sus să umble pe jos”! Şi, fireşte, cum să pot refuza o astfel de rugăminte devastatoare, mai ales că ai ei se gudură şi salivează, îşi freacă palmele, nu mai au răbdare, o mănâncă din ochi şi din ...