Biserica din Suceveni, parohia preotului Radu Cătălin, nu este numai locul în care se cunună, se botează, se înmormântează, așa cum credeam cu toții. Este locul unde s-a născut o inițiativă artistică inedită, care prelungeşte tradiția seculară a bisericii de a perpetua cultura și tradițiile naționale, pe lângă cele strict religioase.
Lenuța Parșov nu doar cântă în strană, dar și deschide slujba cu părintele, atunci când dascălul nu este prezent. Tot dânsa pregătește pricesnele, acele frumoase cântări creștine care transformă slujba într-un oratoriu, prin veritabile arii care au început, istoric vorbind, prin a fi religioase, dar de-a lungul timpului le-au influenţat, dacă nu chiar creat pe cele de operă. Pe scurt, slujba de la Suceveni are, prin dedicația eroinei noastre, mai multă culoare locală.
"Cânt în strană dintotdeauna. Fetele mele cântă și ele. Cânt pricesne vechi de cel puţin o sută de ani, pe care le știu de la tatăl meu, care a fost și el cântăreț în strană. Una dintre cele mai vechi este «A bătut la ușa ta cineva», dar cântăm și altele, printre care «La tine vin, măicuță, la tine vin cu dor, la sfânta ta icoană, la sfântul tău izvor» sau «Nu-ți mai spune a ta durere, frate, nimănui, povestește-ți tot necazul numai Domnului». Fiica stabilită în Germania, Gina Parșov, când găsește pe internet pricesne vechi, mi le trimite. Păstrăm tradițiile. Pe cele de Paște sau de Crăciun, încondeiem ouă, mergem cu Plugușorul sau cu colindul", ne-a povestit cu căldură Lenuța Parșov.
Lumea de altădată de la Suceveni
În copilărie, Lenuța Parșov a avut, la rândul ei, dascăli devotați, care i-au sădit în suflet dragostea pentru folclor. Familia, în care tatăl cânta, a format-o, pe lângă horele din sat, sau celelalte obiceiuri. "Elena Ilie mi-a fost profesoară acum 40 de ani. Cu dânsa am început, și cântec, și dans, a durat vreo 4-5 ani. Nu am făcut şcoală, cânt după ureche, așa cum am învățat în sat. Era un muzicant cu vioara, moș Ghiță Roșu, iar cu acordeonul cânta la nunți, botezuri şi hore Costică Bratu, zis Chircea, cu nea Ion Onofrei, tot cu vioara, care lucra ca poștaș. Tata, Aron Ştefan, îi acompania cu acordeonul, poștaș a fost şi el, dar a lucrat și la bufet. Nu erau plătiți, cântau de plăcere. Cu ei mai cânta și unul cu toba, Marian Covrig. El trăiește, dar restul sunt decedați, acum cântă în cer. Chircea era vestit, ceilalți mai puțin. Împăca nunți, el cu Ghiță Roșu și taraful lor, pentru că avea și doi frați cu taragotul, din Berești, Ion și Benone. Eu eram în preajma lor, de la ei am învățat muzică, dar mai mult de la tata, care de Sfântul Ștefan se aduna cu frații şi nepoții și cântau. Eu am făcut opt clase, după care m-am căsătorit", își amintește cu nostalgie femeia.
De la cutumele religioase, la obiceiurile laice
"Când am făcut nunțile fetelor, trebuiau prosoape pe care eu, ca soacră mică, să le dau invitaților. Le-am făcut eu, cusute de mâna mea, pentru că am vrut să iasă deosebite. Fetelor le-am făcut catrințe, pe poale am cusut de mână ornamentele cu motive tradiționale în diferite culori.
În 2017, aveam costume naționale, chiar și pentru fete. Un an a durat până am găsit opinci. În cele din urmă, am văzut la Galaţi, la un magazin de artizanat, aduse de la Câmpulung Moldovenesc și le-am comandat. Apoi am găsit lână pentru șosete. Când toate au fost gata, nu ne-a mai rămas decât să botezăm grupul", își amintește Lenuța Parşov. Și pentru că se mândreau cu ceea ce sunt, l-au numit "Țărăncuțele".
"Din grup fac parte fiica mea, Nicoleta Stan, care are 49 de ani şi e croitoreasa noastră, nepoata Luca Cristina, de 24 de ani, care mă ajută și cu costumele, Aurelia Presură, clasa a V-a, frate-său Cristi, dintr-a IX-a, Ana Maria Hulubei și fratele ei, Iulian, elev la Târgu Bujor, care îl ajută în altar pe părinte, amândoi sunt luați în plasament de Nina Onofrei. Mai sunt Bașa Alexia, din clasa a VII-a și Hobingu Elena, clasa a IX-a la liceu, și ea în plasament la oamenii din sat. Aceștia suntem, cântăm și ne facem cunoscut portul național", îşi prezintă grupul Lenuţa Parşov.
Melodii preluate de la bătrânii din sat
Repertoriul grupului e compus din cântece bisericești, pricesne, melodii populare compoziție proprie, dar și unele preluate de la bătrânii din sat. "«Balada lui Cătănuță» am preluat-o de la moș Gheorghe Ciupercă din Suceveni. Mi-a cântat-o și mi-a scris-o pe hârtie. Eram la Şoldănești când am scris «Foaie verde, flori de meri, noi suntem din Suceveni»", spune şefa "Ţărăncuţelor". Şi cu voce clară și sigură, femeia mi l-a și cântat.
Grupul participă la majoritatea evenimentelor din județ, dar şi în alte zone din ţară. În pandemie, cu măștile la gură, au cântat la biserică. În 2022, au fost invitați la Galaţi de Preasfințitul părinte Casian, unde televiziunea Trinitas le-a luat interviu. Merg în pelerinaje în vacanțe sau vinerea și sâmbăta. În 2023, au fost în județele Constanța și Tulcea, la mănăstiri. În iulie, vor merge în pelerinaj la Câmărzani, Râșca și la "Sfântul Iacob" de la Corlățeni, unde vor cânta pricesne în fața icoanelor.
"Pe 24 iunie, de Sânziene, merg cu fiica mea, Nicoleta Stan, și culegem flori de sânziene. Din ele împletim coronițe fetelor din grup, ca să ducem tradiția mai departe", continuă Lenuţa Parşov.
Cu "Țărăncuțele", lumea satului va continua să trăiască, la fel de discret precum în sufletele noastre amintirea a ceea ce am fost...
