Moto: „aşa merge de frumos/ de parcă scrie pe jos” (anonim folk)   în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună   noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant   face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica viitoare în moldova explodează/ ouă de privighetoare   se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit ...

De mult nu ai mai fost la mine! Cred şi sper că nu m-ai uitat! Eu te-am căutat în fiecare zi şi în fiecare noapte, dar nu te-am găsit acasă! Iar firul tău scurt...(firea ta scurtă)...prezintă mereu „ocupat”! Ai fost o singură dată, dar te-ai grăbit şi ai plecat! Ziceai că ai lucruri/fiinţe mai importante decât mine! Ai promis că revii, însă te-am aşteptat în zadar! Şi chiar m-am pregătit mult şi bine, cum numai pentru nuntă se pregăteşte un mire...cum se pregăt ...

Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde scurte!// Jocul este foarte simplu:/ tu te faci că te cutremuri!/ eu - că sufăr lângă tine/ şi că te repar agale!/ mai apoi să vezi, sublimo,/ ce securiza(n)te vremuri/ vom trăi vorbind în şoaptă/ şi vom merge doar la vale!// Te cunosc de la o poştă,/ după felul cum pu ...

Şi trece pe drumuri căruţa cu mere, adusă de-un cal şi-un sărac fără bici... nu cumpără nimeni şi nimeni nu cere... şi n-o să mai vină, vreodată, aici! La porţi ies mirese ca nişte garoafe sfinţite cu lacrimi de mire moldav... s-aude aproape, aproape, aproape un greier murdar de tristeţe şi praf! Ca două ţărance-mbrăcate într-una, ca două fecioare cu greieri în păr, răsare doar seara-mpreună cu luna s-adune potcoave şi urme de măr! Şi trece căruţa... şi-n ...

1. Eu (n)-am de ales... mi se pare/ că (n)-am încotro, mi se pare/ că (nu) e-n zadar, mi se pare/ că (n)-am viitor-viitoare!?...// Tu (n)-ai de ales... ţi se pare/ că (n)-ai încotro, ţi se pare/ că (nu) e-n zadar, ţi se pare/ că (n)-ai viitor-viitoare!?...// El (n)-are de-ales... i se pare/ că (n)-are-ncotro, i se pare/ cu (nu) e-n zadar, i se pare/ că (nu)-i viitor-viitoare!?...// 2. Te uită cum televizorul/ anunţă alegeri locale!.../ (Doamne, ce bine-o să fie/ cu patru, cu cin ...

S-apropie alegerile, frate!... haideţi la vot, vecino, ţaţo, soro!... (vaca va fi cinci lei, cu tot cu lapte, şi doar trei lei pachetul de Marlboro!) Ce bine o să fie-n urbea noastră: aeroport şi pod peste hotar... şi, fiecare, câte-o floare-albastră între măsele, pentru dom’ primar! Căldură vom avea peste măsură... (cam zece Lenin/Grade pe minut!)... o să ne sară ochii de căldură, vom leşina frumos în aşternut! La colţ vom bea rachiuri cu durbaca, singur pe câmp se ...

Pe fiecare frunză scrie toamnă cu galben în caligrafii de vânt... şi iartă-mă şi bună seara, doamnă... mi-i frig, mi-i dor şi parcă nu mai sunt! De ce mi-i dor?... (e singura-ntrebare)... caut răspuns, zburându-mă în gol, eu - pasărea de-a pururi călătoare, de-a pururi rătăcindu-se de stol! În toamna asta nu mai plec de-acasă... (nici o plecare nu mai are preţ)... rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ! Şi parcă nu mai sun ...

Mâine, când clopotele bat pentru chemare la utrenie,/ mă pregătesc şi mă gătesc precum odinioară,/ pun cobiliţa-n uşă, de-a curmezişul, să vadă pământenii că nu sunt acasă,/ şi plec pe-o cale lungă de opt kilometri, tocmai acolo, departe, în gară,/ unde toată ziua şi toată noaptea vin trenuri serioase şi lungi,/ dinspre sud înspre nord şi dinspre nord înspre sud,/ unde toţi oamenii se împart şi se despart pentru o zi, pentru două... şi chiar pentru eternitate,/ ...

Dacă-ţi plouă-n farfurie,/ dacă bate vântul şi-ţi destramă cursul vieţii,/ steaua dacă-ţi cade, nu zvârli cu barda-n lună,/ nu scuipa văzduhul... ceasul rău şi mâţa neagră/ nu sunt vinovate! Dacă sufletu-ţi scrâşneşte/ şi se face piatră, spune-(te) celui ce iartă/ şi (mai) dă dreptate... fugi din propria-ţi strâmtoare,/ cată altă vreme şi alt timp, spală-ţi mândria/ talelor păcate! Dacă-ţi ninge-n plină vară,/ nu-njura la nouri, n-arunca pietre-n icoan ...

Pătrăţel era un câine de pripas. Se aciuase în preajma unui bloc de locuinţe din Ţiglina a patra, pe strada Frunzei... şi trăia. Trăia din milostenia publică legală sau ilegală, din grija iubitorilor de animale, păsări şi oameni. Nu lătra, nu muşca şi nu se comporta aiurea, obraznic, feroce. Aproape îţi vine să zici că nici nu era câine, mai ales că juru-i plin cu secături bipede, cărora li se spune, individual şi ştiinţific, homo sapiens. Pătrăţel avea păr alb ...