Costică Prăpăd nu mai are răbdare şi propune să „încercăm” poarta, poate nu-i încuiată!... Sigur că da! O „încercăm”! Şi nu-i încuiată nici cu broasca, nici cu cheia, nici cu zăvorul! E descuiată, numai că nu-i deschisă! O deschidem! Şi ne apucăm de intrat! Şi ne dispare orice urmă de angoasă! Şi tare ne bucurăm că, iată, Maria ne aşteaptă fără „siguranţă”, fără ferecături, fără „prudenţă”! Şi înaintăm pe cărăruia umplută cu veştej ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) am să te caut şi am să te aşteptmai mult decât Prinţul din Levant -am să te caut şi am să te aşteptşi am să te strig cum numai pe Valea Copilărieite striga Zmeul, să ascultaţi un Greier Elegantşi să-i daţi, drept răsplată şi mulţumire,să mănânce oleacă de Rouă,cum numai Viaţa ne dă Moarteşi numai Moartea ne dă Viaţă cu mâinile amândouă (!)(!) am să te caut şi am să te aşteptmai tare şi mai m ...

Gata, mergem la Maria! Eu, Mutelcă, Prăpăd și Cherpedin! Maria nu stă departe! De fapt, Maria nu stă! Maria ghiceşte-n Cărţi! Ghiceşte mai bine decât autorii acestora! Însă, la urma urmei, ce-nseamnă să-i ghiceşti cuiva în Carte/Cărţi? Oare ce să-mi „vadă” în „Donul liniştit”? Să-mi aducă aminte că nu-i bine ce a făcut Armata Roşie? Ori că nu-i bine ce a făcut Armata Albă? Să-mi spună că Mihail Şolohov ţine cu „Ursul”? Că războiul este/poate fi o ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” Motto:"flacără verde: nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture"                                                                         (Iolanda Cremene)(!) și - ca un fel de picurare/ a lumânării în sicriu,pe mâna unui dus, di/stinsă,/ cu palma pe monetă calpă -simt ofilire-n crisalide,/ simt prea devreme cel târziuşi-aud cel greier cum se sting ...

Sigur că da! Sunt acasă! E Joi! E seară! Am spus că scriu cea mai frumoasă Poezie din partea de Sud a Galaxiei de Nord! Pentru Maria Sâcâială! Ibovnica! S-o bucur şi s-o surprind Vineri! Mâine! Că m-a invitat să pornim şi să „facem” primul weekend împreună!... Sigur că da! Mă apuc de scris! Şi iacătă ce iese!... „a scrie pe zăpadă că iubirea/ duce astfel cuvintele la cer/ şi le piteşte pentru totdeauna/ unde începe vecinic 2-Pi-R/ şi raza stă în scutece curate ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) supusul tău te-a părăsit, frumoaso,/ şi ai rămas plângând lângă un gard -ca pe-o străină, ca pe-o uscătură,/ ca pe-o închipuire te-a lăsat (!)(!) supusul tău a fost Îndreaptă Lemne,/ a fost un pur şi-un simplu din poveşti,a fost Repară Piatră prin grădină,/ şi te-a udat cu lacrimi ca să creşti (!)(!) supusul tău n-a mai avut răbdare/ şi a plecat aiurea, în deşert,după Ilene d-alea pofticioase/ de oc ...

Oare ce se poate întâmpla, dacă nu-i fac hatârul? Oare-mi dă papucii, dacă nu-s de acord cu ea, în legătură cu foarte subtilul poem al lui Marin Sâcâială, mortul său? Ca să-i distrag atenţia, să schimb macazul obsesiei sale şi s-o aşez pe calea cea dreaptă, zic eu, mă apuc să-i cetesc un text despre Maria! Iată-l: "Dă drumul la poartă, Marie!/ Nu vezi c-o mănâncă rugina?/ Trecutul e gata să plece./ Şi-i gata să intre Lumina.// De-o mie de ani înainte/ şi încă o ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) bună dimineaţa-i bună/ chiar de pare cum că nu-i,chiar de pare cum că tace:/ tu-i tăcerea toamnei, tu-i (!)(!) este bună dimineaţa/ când tăcerea din gutuizice toamnei că-i adâncă:/ tu-i adâncul toamnei, tu-i (!)(!) este bună dimineaţa/ când mă pierd haihui-haihui,printre sus/urile toamnei:/ tu-i înaltul toamnei, tu-i (!)(!) bună dimineaţa-i bună/ când ajung la geam să spuice să fac în toamna ceasta:/ tu-i ...

Sigur că da! Maria Sâcâială îşi ascute glasul de Batoză Proletară... şi iată ce mi-i dat să aud în ziua comemorativă a lui Ştefan cel Mare de sub Monastirea Putna! "Toată viaţa, se pregăteşte de plecare./ Îţi vine să crezi că nu se va mai întoarce niciodată./ Şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, însă toţi zic:/ ducă-se la naiba, că-i o Traviată!// Toată viaţa, cultivă şi creşte şi îngrijeşte camelii./ Îţi vine să crezi că-i o florăreasă oarecare, (in)d ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:"Ce trup de sirenă (trist, lung şi frumos)/ mă strigă să merg (până la moarte) pe jos,/ şi înapoi (până la naştere) să ajung,/ pe drumul fără urmă, cel mai frumos şi mai lung,/ pe drumul fără capăt, fără viaţă şi fără moarte.../ pe drumul fără de care nu se poate!//... Acesta-i singurul drum fără capăt,/ fără nici o poartă, fără nici o uşă, fără nici un lacăt,/ fără nici o intrare, făr ...