Creştinii ortodocşi sărbătoresc mâine, 2 februarie, Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea este una cu dată fixă, stabilită la 40 de zile de la Naşterea Domnului, şi aminteşte de momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a fost adus la templu, pentru a fi închinat Domnului. Potrivit Legii Vechiului Testament, la 40 de zile de la venirea pe lume a unui copil de parte bărbătească, familia avea datoria să ducă pruncul să-l închine la Templu. Momentul era folosit şi pentru curăţirea mamei. În Templu au fost întâmpinaţi de dreptul Simeon şi proorociţa Ana. Potrivit Tradiţiei, dreptul Simeon a fost unul dintre traducătorii Pentateuhului din limba ebraica în limba greacă. Şi în acele vremuri, naşterea unui prunc era considerată un dar de la Dumnezeu, iar familia în care se întâmpla acest fapt era binecuvântată de Dumnezeu. Binecuvântarea era răsplătită de părinţi în semn de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu. În vremea Mântuitorului, iudeii aduceau ca dar pentru pruncul primit "o pereche de turturele sau doi pui de porumbei" (Luca 2, 23-24), drept jertfă pentru actul purificării.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494 şi a înlocuit stravechea sărbătoare păgâna a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc procesiuni cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan sau Lupercus, ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. În Răsărit s-a introdus în anul 526, în timpul domniei împăratului Justin I, iar din anul 534 împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie.
Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca îndatorire a mamelor de a aduce copiii la biserică, la patruzeci de zile după naştere, pentru închinarea pruncilor la sfintele icoane.
Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului numită "Îmblânzirea inimilor împietrite" sau "Profeţia lui Simeon".
Stretenia sau Ziua Ursului
În credinţa populară, ziua de 2 februarie, sărbătoarea Întâmpinării Domnului, este cunoscută ca Stretenia sau Ziua Ursului. Se credea că Stretenia, o divinitate feminină, trecea peste ape şi, dacă acestea nu erau îngheţate, făcea un pod de gheaţă peste ele.
Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului pe care îl avea ursul. Pentru a câştiga bunăvoinţa lui, se aşezau pe potecile pe unde acesta obişnuia să treacă bucăţi de carne sau vase cu miere. Odinioară, copiii erau unşi cu grăsime de urs cu credinţa că, prin acest ritual, puterea acestui animal se transferă asupra copiilor. Tot în această zi, bolnavii de "sperietoare" erau descântaţi prin afumare cu păr de urs. Tot credinţa populară spunea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din barlog şi îşi vede umbra, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă şase săptămâni. Dacă, dimpotrivă, este înnorat, ursul nu-şi vede umbra şi rămâne afară, prevestind apropierea primăverii. De Ziua Ursului, bătrânii stabileau un "grafic" al semănăturilor de primăvară. Se mai spune că este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască în ziua praznicului îmbrăcăminte copiilor săraci.
