Caravana filmelor TIFF a revenit la Galați şi a poposit, între 24 şi 26 august, pe platoul Casei de Cultură a Sindicatelor. Organizatorii le-au pregătit cinefililor de toate vârstele trei proiecții inedite, un documentar, un thriller şi o dramă, pentru fiecare seară de weekend.
Festivalul a debutat, vineri seară, cu "o reverență adusă naturii", prin difuzarea documentarului "România neîmblânzită", în regia lui Thomas Barton-Humphreys, conceptul fiind realizat de Alex Păun. Lungmetrajul a beneficiat de un narator de excepție, marele actor român Victor Rebengiuc. Documentarul a necesitat 12 luni, 400 ore de filmare și 80.000 de kilometri parcurși, cu mașina, elicopterul, avionul, snowmobilul, pentru a surprinde toate anotimpurile României și locații de vis precum Delta Dunării, Munții Făgăraș, Piatra Craiului, pajiştile înflorite şi sălbatice din Viscri. Din această muncă asiduă a rezultat un film documentar unic în România, al cărui scop principal este să "dezvăluie frumusețea sălbatică a României, frumusețea nealterată, neprelucată, magică, dar fragilă, în acelaşi timp".
Gălăţenii veniţi cu mic şi cu mare să vizioneze pelicula s-au bucurat de organizarea foarte bună a celor de la TIFF, aceştia punând la dispoziţia publicului scaune şi muzică până la începerea filmului, la ora 21.30. Timp de o oră şi jumătate, gălăţenii au suspinat şi au râs la vederea unor pui de urşi neastâmpăraţi, au fost ţinuţi cu sufletul la gură când prin faţa ochilor s-a derulat o luptă pe viaţă si pe moarte între doi cai sălbatici, şi au răsuflat uşuraţi după ce doi pui ameninţaţi de prădători s-au întors cu ajutorul părinţilor în cuib.
La final, documentarul şi-a arătat latura socială şi educativă, încercând să aducă în conştiinţa celor prezenţi cât de urgent este pericolul în care se află natura, mai ales cea a României. "Gunoiul, pescuitul, vânatul, consumul exagerat de apă, energie şi resurse" reprezintă obstacolele principale cu care se confruntă zilnic mediul în care trăim şi de care noi suntem în totalitate răspunzători. Faptul că nu apreciem şi nu ne îngrijim de locurile unde trăim ne face să rămânem nişte "străini în sânul propriei noastre geografii". Documentarul a lansat publicului ideea că "nu e un merit să te naşti într-un loc frumos, ci este un merit când îl faci să dăinuiască".
Din păcate, pentru mulţi nu a contat cât de bine a fost realizat documentarul sau cu câtă atenţie a fost ales textul narat, astfel că, pe tot parcursului difuzării filmului, mulţi au ales să fumeze în mulţime, din confortul scaunului, şi să-şi arunce chiştoacele printre scaune. În plus, imediat după terminarea peliculei, gunoiul lăsat în urmă a rămas mărturie că mai avem de parcurs foarte mulţi ani de educaţie şi civilizaţie până când o să înţelegem cu adevărat că "specia noastră are un merit doar când îngrijeşte şi apreciază" mediul în care trăieşte.
