Uitate de familii sau rămase fără nimeni pe lume, 15 bătrâne îşi duc zilele în Azilul pentru persoane vârstnice de la Cavadineşti. Căminul a fost făcut printr-un proiect guvernamental şi este susţinut cu banii Primăriei şi cu cei 30 la sută contribuţie din pensia beneficiarelor.
Ar fi nevoie de un cămin şi pentru bărbaţii ajunşi în toamna vieţii şi rămaşi fără niciun ajutor, dar de unde bani pentru înfiinţarea lui, când comuna abia răsuflă de atâta sărăcie?
Curăţenie şi miros de mâncare caldă şi bună, asta ne-a întâmpinat de cum am trecut pragul stabilimentului. Bucătăreasa şi asistenta care lucrează în schimburi strânseseră deja prânzul – ciorbă, tocăniţă, şi napolitane.
Vârstnicele se odihneau fie în faţa televizorului fie în paturile din camere – câte 5 în fiecare încăpere. „Încercăm să le facem bătrâneţea mai uşoară. Nu e greu, ne înţelegem cu ele”, ne-au mărturisit bucătăreasa şi asistenta.
Bătrânele se declară mulţumite de îngrijirea şi atenţia de care au parte.
Tanti Maria este cea mai veche locatară a azilului. La 1 aprilie a împlinit patru ani de când e aici. „Avem mâncare, curăţenie, e foarte bine. Ne ajută doamnele de aici. Eu nu am pe nimeni, de aia am ajuns aici. Nu ne plictisim, mai ieşim la plimbare, luăm un suc, pufuleţi şi ne simţim bine. Ne uităm şi la televizor, şi dacă se dă muzică populară, câteva care mai sunt încă în putere joacă!”, râde tanti Maria.
Are 80 de ani, a fost operată la ochi, dar se simte bine şi reuşeşte să-şi ascundă vârsta. I-am urat să ajungă sănătoasă să împlinească suta de ani, şi să ne cheme şi pe noi la aniversare.
Deşi singură pe lume, tanti Maria e oarecum norocoasă. Nu are după cine suferi că a uitat-o. Bucătăreasa şi asistenta povestesc cu tristeţe că nu le e deloc uşor să răspundă la întrebările insistente ale bătrânelor abandonate de familii, rude şi copii:
„Tot se roagă de noi să sunăm la copii sau la rude. Ne tot ne întreabă: «Da` mai vine, da` mai vine?», «Când a zis că vine?». Noi spunem că da, băiatul sau fata vin, dar mai au probleme la serviciu. E greu să-i amăgim cu speranţa că vor fi vizitaţi în curând pentru că sunt bătrâni şi suferă”, ne-au spus cele două inimoase care au grijă de bunici.
