* Zeci de gălăţeni au petrecut luni Ziua Mondială a Apei în jurul cisternei care deserveşte asociaţiile rău-platnice * „Să ne şi împuşte cineva, ca să ştim o treabă!”, au strigat disperaţi gălăţenii care-şi reclamă nevinovăţia *
Canibalism urban
Vă mai amintiţi cozile de pe vremuri, de la lapte? Sau pe cele de la pâine, carne şi alte produse fără de care nu se putea avansa către un socialism luminat?
Ei bine, o parte din aceste momentele „glorioase” a fost reconstituită luni în cartierul „Dunărea”, la trei-patru blocuri de ieşirea spre Tecuci. Şi la ieşirea din civilizaţie spre un canibalism urban greu de închipuit.
În plină epocă digitală (n.r. – ce ironie a sorţii, pe cisternă apare adresa de Internet a societăţii Apă-Canal!), unde oamenii sunt încet, dar sigur, înlocuiţi de roboţi, nişte gălăţeni amărâţi şi spălaţi cu porţia aşteptau cisterna cu apă ca pe Mesia.
„E inadmisibil, dom’e, să nu avem apă de o săptămână şi să nu ia nimeni nicio măsură! Ne-a adus fosta administratoră la sapă de lemn şi nici măcar Poliţia nu dă de ea, iar noi suferim mai ceva ca animalele”, a sărit un domn de vârsta a treia la vederea echipajului „Vieţii libere”.
„Ne aude şi pe noi cineva?”
Şi ceilalţi, unii furioşi din cale-afară (chiar nu se pot reproduce toate vorbele spuse de cetăţenii europeni pentru care noţiunea de duş e sinonimă cu integrarea în absolut!), alţii deja resemnaţi, se uitau cruciş la cisterna care „aterizase” în perimetrul asociaţiei 525, dar zgomotul apei care se prăvălea în bidoanele scoase în stradă îi mai potolea.
„Mai există cineva în ţara asta care să ne audă şi pe noi? Mulţi dintre noi avem întreţinerea la zi şi trăim mai rău decât în Africa. De ce nu ne şi împuşcă cineva, ca să ştim o treabă?!”, a tunat un alt năpăstuit care îşi terminase ziua de muncă şi urma să se înarmeze cu sticle şi pet-uri pentru apa care curge numai la colţul blocului.
„Sper că mai rămâne cisterna…”, s-a asigurat plătitorul de taxe şi impozite, ştergându-şi o dâră de transpiraţie.
Vin sărbătorile, vin sărbătorile…
Copii, bătrâni, muncitori în plenitudinea forţelor – cam peste 200 de suflete! – aşteaptă cisterna de la Apă-Canal ca pe Moş Crăciun o dată la două-trei zile, vehiculul trebuind să asigure „room-service”-ul cu lichid şi la alte trei asociaţii rău-platnice din oraş.
Şi pentru ei vin Sărbătorile Pascale, dar mai puţin cu ouă roşii şi cozonac (sintagma „curăţenie de Paşti” şi-a cam dat duhul în acest colţ de Micro 20!) şi mai mult cu cisterna portocalie.
Dacă nu vor ciocni în cinstea Învierii Domnului, sigur se vor îmbulzi la coadă, îmbărbătându-se reciproc că „Adevărat a venit!”. Cisterna.
