O adevărată grădină a iubirii crește în inima bunicilor

O adevărată grădină a iubirii crește în inima bunicilor
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Personal, nu am avut ocazia să-mi cunosc toți bunicii, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să petrec o copilărie frumoasă alături de mama lui tăticu, bunica Aniuta sau, mai bine zis, "Mama", așa cum am numit-o toată viața! Era o femeie de statură medie, cu ochii mari și albaștri, părul alb, zâmbet cald și voce duioasă.

Se spune că există oameni fără vârstă, pentru care nu ai putea niciodată să spui câți ani au, tot aşa mi-o amintesc pe "Mama", tânără, harnică și mereu pusă pe treabă.

Despre copilăria și viața ei nu știu prea multe. Niciodată nu a vrut să vorbească despre asta, iar atunci când o făcea, iscodită de curiozitatea mea, ochii i se umpleau de lacrimi. A pătimit multe la viaţa ei, a îndurat foame, frig, a lucrat de la 14 ani la colhoz, și-a construit casa cu mâinile ei. În toiul războiului, în 1943, s-a trezit cu casa ruinată și gospodăria prădată. A fost un om adaptabil, a ştiut să îmbrace o rochie dantelată după ce-şi lepăda cămăşile zolite cu țărână.

Poate cea mai importantă calitate a bunicii mele era blândeţea, chiar dacă uneori era foarte impulsivă și supărăcioasă, bunătatea ei mereu mă făcea să uit de aceste trăsături ordinare. Felia de pâine înmuiată în apă și presărată cu zahăr era deliciul copilăriei mele. Când veneam de la școală cu sora mea, "Mama" mereu ne aștepta cu mâncare gustoasă, ne alinta și ne îndeplinea toate capriciile.

Țin minte și acum aniversarea mea de 10 ani, o zi de vară, călduroasă și însorită. Era o petrecere mai deosebită pentru mine, îmi invitasem mulți prieteni, pe care îi așteptam cu nerăbdare. Eram sigură că nu voi primi niciun cadou de la "Mama", știam că nu se simțea prea bine şi nu are posibilitatea să plece în piață. Dar mare mi-a fost mirarea când am primit de la ea o fustiță și un maiou verde. Am purtat acest set până nu mai încăpeam în el și de atunci pentru mine "Mama" era o zână care a reușit printr-un miracol să-și impresioneze nepoțica de 10 ani.

Îmi vorbea de vreme, când o să plouă, de ce, cum o să fie anul și câte și mai câte. Parcă o văd în fața ochilor, avea întotdeauna o cârjă din fier cu care îmi arăta câte ceva și îmi explica. Multe vorbe de duh le-am auzit de la ea, toate culese din înțelepciunea populară, sfaturi practice sau simple superstiții.

Bunica, ce cuvânt simplu, dar ce semnificaţie sacră. Nu ezitaţi să le spuneţi bunicilor cât îi iubiţi şi să le demonstraţi prin cele mai simple lucruri admiraţia. Iubiţi-i pe bunici! Apreciaţi timpul pe care îl mai puteţi petrece împreună, pentru că într-o bună zi ei pot pleca, lăsând în urmă doar amintiri.

Citit 1006 ori Ultima modificare Duminică, 10 Aprilie 2022 02:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.