* Biserica „Sfântul Spiridon” din Galaţi a preluat grijile cotidiene a 35 de copii * Partener de nădejde - Primăria Galaţi *
Centrul de zi de la Biserica „Sfântul Spiridon” din Galaţi - care are ca obiectiv prevenirea abandonului şcolar - este unul din cele 36 de centre de asistenţă socială din Arhiepiscopia Dunării de Jos. A fost (re)înfiinţat în 2009 dacă luăm în calcul o dată găsită într-un document al parohiei din care reiese că, la 1852, aici exista „o şcoală”, spune părintele paroh Vasile Mogoş.
Fapte, nu teorie fadă
Astăzi, în Anul Domnului 2010, la vechea Biserică „Sfântul Spiridon”, sfinţită în 1817, rugăciunea se îmbină cu filantropia. Liturghia de slujire la inima aproapelui - vine ca o prelungire a Liturghiei de la Altarul lui Hristos - şi este o realitate, nu o teorie fadă.
De mai bine de un an, aici, printr-un program cu susţinere europeană, fiinţează un Centru de zi pentru copii, loc unde 35 de elevi din familii monoparentale sau cu mulţi copii au găsit un punct de sprijin. Cei mici au ales siguranţa Bisericii şi a Şcolii în locul nesiguranţei străzii.
Unii dintre copiii-asistaţi au rezultate exemplare, dar pentru că au doar un părinte şi acela şomer, atunci Sfântul Spiridon, prin oamenii de aici, şi-a făcut simţite grija şi blândeţea.
Sunt şi cazuri de copii care provin din familii cu trei, cinci, chiar opt şcolari şi preşcolari şi în funcţie de gravitatea problemelor de acasă, Biserica a preluat o parte din grijile din aceste familii.
Între asistaţi, premianţi şi salvaţi de la abandon
Şi chiar dacă vacanţa a început de ceva timp, la „Spiridoniada gălăţeană” - la care păstoresc părintele paroh Vasile Mogoş şi părintele Constantin Dima - ieri era larmă de copii.
Am ajuns la Centrul de zi, la vremea derulării programului „Hristos împărtăşit copiilor şi tinerilor” şi, fiind încă Postul Sfinţilor Apostoli, cei mici aveau program de mărturisire la părintele Dima.
Program care a urmat lecţiei de limba engleză pe care toţi copiii o fac aici. Fiind vacanţă, am numărat şi premiile. Am reţinut că sunt deopotrivă şi copii premianţi, cu Premiul I, II, III, dar şi câţiva care au menţiuni, iar o fetiţă de la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, clasa de vioară, are „Premiu de Excelenţă”.
„Suntem în vacanţă, dar programul cu copiii nu a fost întrerupt, ne spunea părintele Vasile Mogoş. Vin la centru la fel ca şi până acum, iar profesoarele voluntare de aici vor începe pregătirile cu cei patru copii care nu au reuşit să promoveze la toate materiile. Având în vedere că programul nostru era îndreptat împotriva abandonului şcolar, e bine că situaţia la învăţătură nu e mai gravă...”
Cele câteva corigenţe erau de aşteptat, fiindcă unii dintre copii au fost pur şi simplu aduşi de pe stradă şi şcolarizaţi. Chiar una dintre doamnele voluntare ne mărturisea că a avut o revelaţie cu una dintre tinerele asistate, pentru care la început „toate începeau cu nu vreau, nu doresc, nu, nu, nu...”
„Personal, m-a impresionat o tânără – Alonda se numeşte. La început nu aveam certitudinea că vom scoate ceva din ea, ne mărturisea doamna Alexandrina Miholcă, profesor voluntar. Nu colabora, era absentă şi cu greu puteai lega cu ea un dialog. Acum nici nu-mi vine să cred şi chiar încerc o mulţumire rarisimă...”
Cum de excepţie este şi calitatea celor 46 de voluntari pe care Centrul de zi de la Sfântul Spiridon îi are, nu ne rămâne decât să vă invităm într-un număr viitor să vedeţi şi cealaltă parte a realităţii, cea a experienţei voluntarilor de aici. Tot atunci vom intra puţin şi în bucătăria „Spiridoniadei gălăţene”, la care este partener şi Primăria Galaţi, care susţine de la buget cheltuieli importante.
Până atunci, vă invităm să nu ocoliţi acest centru în cazul că aveţi de făcut o pomenire sau un gest firesc, creştinesc, fiindcă „Spiridoniada gălăţeană” nu a intrat în vacanţă, ci este în plină activitate.
