Academia Mihăileană, denumită astfel după numele lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei la acea vreme, a fost inaugurată la Iași, pe 16/28 iunie 1835. Mihail Sturdza, fost membru al Epitropiei Învățăturilor Publice, sprijinise în această calitate dezvoltarea școlii naționale, iar după venirea sa pe tron, în 1834, a luat măsuri energice pentru înființarea Academiei.
Academia Mihăileană a fost o instituție de învățământ cu dublu caracter - preuniversitar și universitar - și, totodată, instituția de învățământ de nivelul cel mai înalt care a funcționat în Principate până în anul 1860.
Profesori români, între care Gheorghe Asachi, Eftimie Murgu, Ion Ionescu de la Brad, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, dar și străini au ținut la Academia Mihăileană cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, matematică, inginerie, agronomie etc.
Pe 24 noiembrie/ 6 decembrie 1843, Mihail Kogălniceanu rostea memorabilul "Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională" la Academia Mihăileană din Iași. În cadrul acestuia, cunoscutul om politic, istoric și scriitor definea istoria și rolul ei în cristalizarea conștiinței naționale - se menționează în volumul "Istoria României în date", apărută la Editura Enciclopedică din București, în 2003. La îndemnul lui Ion Ghica, pe 1 octombrie 1843, Mihail Kogălniceanu "...propune cinstitei Epitropii a Învățăturilor Publice să binevoiască a mă însărcina cu cursul istoriei naționale, cu care mă îndeletnicesc de mai mulți ani și care socot că ar trebui să fie unul din cursurile cele neapărate într-o Academie Națională...". Epitropia a aprobat cu entuziasm această propunere, Kogălniceanu fiind acceptat ca profesor la Academia Mihăileană. Lecția de deschidere a cursului de istorie națională ținut de Mihail Kogălniceanu, la care au asistat cei înscriși la Academia Mihăileană și un important auditoriu, a reprezentat un moment de răsunet pentru istoria învățământului românesc modern, a culturii naționale, pentru istoria și ideologia epocii pașoptiste, pentru formarea spiritului revoluționar în Principate - se menționează în lucrarea "Academia Mihăileană (1835-1848). Menirea patriotică a unei instituții de învățământ".
Un alt moment important în activitatea Academiei Mihăilene și în diversificarea cursurilor l-a constituit numirea lui Ion Ghica, scriitor, economist și om politic, ca profesor de geologie și mineralogie și, apoi, de economie politică. Ghica a militat pentru restructurarea procesului de învățământ din Moldova, cât și pentru înființarea unei publicații economice și literare, intenție nefinalizată însă.
În lucrarea "Istoria României în date", se menționează faptul că, în anul 1847, cursurile de la Academia Mihăileană au fost suspendate, profesorii fiind acuzați de propagarea unor idei revoluționare.
