În vârstă de un an şi două luni, Cleopatra, câinele-lup de la Poliţia Bereşti, suferă în singurătate. Cred că îl blestemă pe comisarul de la I.P.J. Galaţi care a repartizat-o la Bereşti, domnul Vlad.
Neavând gură care să poată vorbi, îmi iau libertatea s-o reprezint în faţa opiniei publice, rostind, despre ea, următoarea constatare: trăieşte sub nivelul câinilor vagabonzi, într-o mizerie de nedescris.
Dacă i s-ar da drumul din padoc, să plece în lumea largă, nu cred că s-ar mai uita înapoi, ar trece ca săgeata pe lângă sediul I.P.J. Galaţi şi s-ar tot duce… Am văzut-o.
Că i se cam pot număra coastele asta încă n-ar fi nimic pe lângă „covorul” de fecale, gros, pe care este nevoită să calce. Biata căţea! Numai cât nu plângea. Suflet chinuit. Probabil că în derâdere i s-a pus numele Cleopatra. Necurăţenie totală.
E posibil ca să nu fie îngrijită pentru a se scăpa de ea – a murit şi gata! Pentru că, din câte ştiu eu, funcţiile de la comanda I.P.J. Galaţi sunt ocupate de oameni adevăraţi, care ţin nu numai la adevăr, respectarea legilor şi dreptate, ci şi la animale, îi rog să trimită la Bereşti, cât pot dumnealor de urgent, apă curată pentru Cleopatra, mâncare normală, conform raţiei din normativul de hrană, o mătură rezistentă şi o lopată – la câte fecale sunt în padoc n-ai ce face cu făraşul. În plus, ar mai fi nevoie şi de un agent, altul decât Daniel Samoilă, care să se ocupe de câinele-lup.
Cum să mai poată Cleopatra mirosi urmele lăsate de răufăcători în câmpurile infracţionale, când fecalele neridicate de cine ştie când, dimprejurul ei, ocupând vreo trei-patru metri pătraţi, îţi mută nasul din loc? Oricine am fi, nu trebuie să ne batem joc de un animal.
