Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
(!) sunt salcâm în mijlocul furtunii
şi strig plin cu păsări către cer:
doamne, dumnezeule, mă iartă,
dacă până mâine am să pier !!!
(!) cred că-n noaptea asta se termină
zilele pe care mi le-ai dat -
sunt bătrân, dar cuiburile-s pline
cu-nceputuri gata de cântat !!!
(!) nimenea nu trece să mă vadă,
nimenea n-aude cum te rog:
doamne, dumnezeule, fii mare,
sparge-mă şi zvârle-mă în foc !!!
(!) dă-mă hrană flăcării flămânde -
astfel pot să fiu şi eu folos -
dar aşeaz-aceste cânturi calde
n-alt copac mai tânăr, mai frumos !!!
(!) poate m-oi nălţa dintr-o cenuşă,
înc-o dată, drept salcâm şi demn -
pân-atunci, cred că-mi ridic spre tine
gândul trist şi sufletul de lemn !!!
