12 orașe din țară și Bucureștiul își vor deschide spațiile alternative de artă contemporană pentru un program lung și plin de surprize în weekendul 4-6 octombrie, pentru al 18-lea an de Noaptea Albă a Galeriilor Publicul va putea cutreiera galerii, spații alternative, huburi creative și ateliere de creație din București, Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Galați, Iași, Valea Jiului (Petrila & Petroșani), Reșița, Sibiu, Timișoara, Târgu Mureș.  Gala ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" M-am dus la toamnă şi am stat frumosşi-ncet, cum stă un mire c-o mireasă –am înţeles că nu mai vrea nimic,vrea să uităm şi să plecăm acasă!Vrea să uităm tot ce a fost urât,vrea să lăsăm (în urmă şi departe)tot ce-a fost fals şi viaţă de-mprumutşi ne-a ţinut îndepărtaţi de moarte!Sigur că da...îns-am rugat-o blândsă aşteptăm, că vii şi tu, iubire...!Toamna s-a pus cu tâmpla pe genunchişi suspina de ...

Da, de bucurie, cum am zis în ziarul de ieri, îmi vine să beau toată apa din teică, mai ceva ca plăvan. Dar n-o beau. Mi-i milă de picioruşele domnişoarei Ileana. Mi-i milă că rămân pe uscat. Ş-apoi, logic, nici n-am cum, fiindcă apa urmează veşnicul „totul curge”. Până când se opreşte. Deoarece, după cum se laudă şi se aplaudă specialiştii în „mişcare”, până şi eternitatea are capăt. Dar, deocamdată, apa nu dă semne de încetare. Nici seceta n-are ce-i ...

Da, aşa a zis. Ieri, duminică, a zis. La apă-n Vale eram, când a zis. La teică. Ea-şi bălăcea tălpile şi gleznele, iar eu îmi ostoiam setea nebună de apă. Că tare-mi place apa! De când mi-a spus mama că omul trăieşte cu apă şi cu aer curat, şi nu cu fum de tutun şi rachiu, beau apă de sec izvoarele Patriei şi inspir numai aer natural, fără nici o condiţie artificială. Cum zisei, suntem ieri, duminică, la teica cişmelei din Vale. Ileana-i frumoasă. Foc, nu glumă. � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am să mă duc la toamnă şi-am să-ţi scriu:iubito, sunt acolo, sunt la toamnăşi-aştept să-nceapă ultimul păcat,la care toată viaţa mă condamnă!Şi-am să te rog frumos: vino şi tu,dulce-amarul din gutui te ceresă vezi cum pleacă păsările-n josşi cum ne spun (plângând) la revedere!Şi-am să te-ndemn prin dumitriţe, mult,ca pe-o femeie dragă, nestemată,şi-o să tăcem...şi-om vrea să stăm încet,când ultimul p� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Necunoscuta mea e o Frumoasă/ de piatră, de cuvânt şi de culoare,de portativ...şi de luat acasă/ când ne/răbdarea scârţâie şi doare,când perspectiva-i cum nu se mai poate/ de neagră, de îngustă şi de rară,iar dezlegarea la singurătate/ adună, scade, şterge şi omoarăce-a mai rămas din tot ce-a fost odată/ şi ce-o mai fi din tot ce nu s-arată! Frumoasa mea e o Necunoscută.../ o iau aşa, n-am timp de cercetare,n- ...

Sigur că da! Ce bucurie cerebrală şi sufletească mi-a dat/dăruit alcătuirea asta şi halucinogena asta din cărniţă şi osişoare! Mă uit după ea cum se mişcă de parcă pluteşte spre Deal! Oare de ce nu întoarce măcar o dată, doar o dată, monastirile (ochii, adică) cele mai albastre din împărăţiile mele reale şi imaginare? Cum aş putea să nu vreau să-i mai văd o clipă, doar o clipă, aureola? Că aureolă-i zice, parcă, nu? Jur că i-am văzut nimbul de sfântă feci ...

Uite-aşa: de parcă ar săvârşi o rugăciune, un Cineva mă împinge în prăpastie, să mă satur de cerut îndurare şi să nu mai pot uita (vreodată) că lacrima-i singurul cuvânt care (se) plânge!...Şi uite-aşa: dacă zborul este un motiv clar de infatuare pentru aer, dacă „alt/felul” de a vrea (nu) mai este avut de miracolul cestui/celui „fiind” în/pe genunchi, sub ochi dumnezeieşti/începători de spinto/regină...oare mă lasă aşteptarea şi ne/răbdarea să rostesc � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord,nu înseamnă că ştiu să nu tac, să nu cânt –dacă pot şi nu vreau, nu-i ca vreau şi nu potsă ascult ce n-am fost şi să uit ce nu sînt!Dacă „este nimic” şi „nu-i tot”, nu-i absurdsă iau tot din nimic şi nimic de la tot –şi să fiu judecat/condamnat pentru furt:mort abstract după viu, viu concret după mort!Şi mă-ntind, şi mă-ncerc – şi naiv, şi savant –şi ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari!mari...de sărăcie! plini cu depărtare!n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns!(stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare!)Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n darcestei lumi deşarte, fără înainte...!tremurul sprâncenei – un semnal adânc!degetele sale – nişte vreascuri sfinte!Ce alcătuire statuară-n târg:irisuri înalte – două nopţi bătrâne...!Domnule de toate şi de toţ ...