Ion Zimbru

Ion Zimbru

Către Doamna Doi (II)

Marți, 18 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da...exact aşa încep: "Dragă doamnă Doi, te anunţ că tăcerea nu mai e de aur. De multă vreme, e o tinichea coclită, un hârb, o bagatelă. Dacă tu taci din cauza prietenei tale, doamna Lui, faci o greşeală catastrofală. Mai ales că ţi-am spus de când hăul să nu pui la suflet palavrele şi clevetelile cestei femele. Asta-i monument de prostie omenească, exemplu de model în ale mofturilor cu ştaif. După cât de tare nu-mi mai zici/scrii nimic, sunt sigur că ai plecat urechea ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Vine Trenul! (nu aşa ai spus?)

Marți, 18 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Gata, vine trenul! Hai! Nu ne suim? Am luat bilete numai pentru dus, nu ne mai întoarcem, nu mai vrem nimic, nu mai stăm pe gânduri! Nu aşa ai spus? Ai (cu tine) totul! Am (cu mine) tot! Ce-ai păţit, frumoaso? Ce s-a întâmplat? Ai uitat vro clipă? Ai uitat vreun gând? Ai uitat lumină la intrare-n sat? Oare (la plecare) trebuie să sting tot ce luminează, tot ce-a fost frumos, tot ce încă-ndeamnă, tot ce roagă blând să nu uit biletul cel pentru întors? Uite, vine trenul! Hai! N ...

Către Doamna Doi (I)

Luni, 17 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi ce însemnează pentru mine scrisorile tale, în ciuda conciziunii, simplităţii şi banalităţii lor. Aşadar, chiar în clipa de mai sus, când nisipul cade şi cucul bate "fără un sfert", mă pregătesc să î ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ultimul Moromete (fără de care nu se poate)

Luni, 17 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbatici şi un fâlfâit de măcăleandru prin salcâmii ultimului moromete şi un zbârnâit de săgeată din arcul copilăriei şi un foşnet de mirare prin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede! Nu, nu sunt propoziţii simple, nu sunt simboluri ale deşertăciunii continue, nu sunt numai subiecte şi predicate, nu sunt nici pe departe/aproape alfa şi omega, nu sunt altceva decât ce s-a numit mereu „fără de care nu se poate!” Și ...

Doamna Ta și Domnul Tu (V)

Sâmbătă, 15 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi scrie pe zăpadă, şi corectează, şi mai scrie o dată, şi mai corectează o dată!...Şi, mai un viscol, mai o moină, mai o negură!... Literele se strâmbă, cuvintele încep să nu mai poată fi citite, pricepute!... Şi scrie din nou!... Şi corectează din nou!... Hai, ia nuiaua, că degetul de scris nu se mai vede, s-a tocit, toate degetele s-au tocit!... Ia nuiaua de scris, ascultă-mi dictarea şi trece-o pe Curat!... Încep: "Şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,/ în sp ...

CORABIA cu MANUSCRISE la CATARG (scufundare de control)

Sâmbătă, 15 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) s-a scufundat CORABIA bătrână,/ lovită de vântoase-n lung şi-n lat, umplută cu scrisori despre departe/ - aproape de liman s-a scufundat, umplută cu tandreţe şi candoare,/ cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit, cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii/ prin farmecul pustiului lichid, cu tot cu vis şi dor, cu toate cele/ ieşite-n cale, fulgerate-n gând, n-atâtea vremuri şi-n atâtea timpuri.../ şi fără DEZLEGARE ...

Doamna Ta și Domnul Tu (IV)

Vineri, 14 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Hai, gata cu vorbăria, gata cu pregătirea, gata cu somnul raţiunii, gata cu palavrele despre cuplul romantic absolut! Ia degetul (ori nuiaua) şi începe să scrii ce ziceai că nu trebuie să scrii! Începe din margine! Din marginea stângă şi de sus în jos, după un vechi şi străbun obicei, cum zicea Adrian Păunescu la întrebarea "cum scrii?"! Uite, începi de pe Lacuri, treci prin grădina lui bădia Iancu Cujbă, prin ograda lui moş Gheorghe Mihai, pe coasta Râpii celei Mari... ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" POEM DUPĂ ORA ȘAPTE (de/spre salcâmi)

Vineri, 14 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(?) ai să vii, frumoaso, la salcâmul strâmb, după ora şapte, colo, după dâmb, lângă drumul care duce înainte, să-ţi aduc aminte, să-mi aduci aminte (?) (?) să-ţi aduc aminte cum te mai aştept într-o noaptea-adâncă, la salcâmul drept, pe cărarea care duce-ntr-un departe, colo, peste dealuri, după ora şapte (?) (?) să-mi aduci aminte unde ne-am ascuns, colo, după dâlmă, la salcâmul smuls, cu ilene-n lacrimi, şi am stat la pândă, să se-ntâmple ora - ora noastră sf ...

Doamna Ta și Domnul Tu (III)

Joi, 13 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Gata, nenea Viscol s-a stins! Nu mai bate! Omătu-i cât pomii! Merg pe casă! Şi mă uit în zare! Şi-mi zic: "Iată cât loc de scris! Iată câtă arie albă! Poţi să scrii de aici până la doamna Ta! Dar e foarte departe până la ea! La cât de multă zăpadă de scris ţi-a dat Cel la care (nu) te-ai rugat, nu ştiu dacă ai să ajungi (toată viaţa) la doamna Ta, scriind! Nici dacă mergi fără să scrii... şi tot nu cred că ai vreo şansă de întâlnire! E prea departe de tine, ...

Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou" NUMAI (declaraţie la moartea unghiului DREPT)

Joi, 13 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) mă duc până la uşă, mă duc până la geam: văd numai treacă-meargă, numai nitam-nisam, numai NIMIC în minus, numai NIMIC în plus - doar unghiuri ASCUȚITE-n habar de unghi OBTUZ (!) !) deschid o carte MARE şi RARĂ până când găsesc o carte MICĂ şi DEASĂ pe Pământ - o carte care-(mi) spune cum şade unghiul DREPT întins de-a lungul firii, cu mâinile pe piept (!) (!) și numai zei rahitici şi numai sfinţi haihui şi numai tâmpi de vază la capul dumnealui: toţi - a ...
Pagina 1 din 572