Trebuia să vină, dar nu a venit - am aşteptat până când mi-a trecut os prin os şi până când am crezut că-i murită şi că-s murit, până când mi-a trecut viaţă prin viaţă şi moarte prin moarte, până când am văzut că între noi poate fi numai departe, dar am aşteptat frumos, foarte frumos am aşteptat: era cât pe ce să pun virgulă între subiect şi predicat, era cât pe ce să nu mi se mai pară că sunt un vis al demiurgului rău şi urât şi nepăsător, era cât ...

M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata! Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins, dar nu fac nici lumină... şi sunt şi umbră arsă! Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg pentru ca să-l ajung mai repede pe tata, să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc, iar cântecul de ...

ce frumoasă erai/ ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai şi spuneam poezii/ şi nimic altceva ce mai lună era/ ce mai lună era uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag adunam licurici/ şi veneam repeziş pe înalt pe adânc/ pe furiş pe costiş să-i aştern unde stai/ uite-aşa şi aşa să visezi minunat/ şi încet nu cumva de atunci pân-acu/ au trecut e-he-hei în trecut şi ai lui/ şi ai tăi şi ai mei şi credeai că-s aşa/ � ...

Te rog foarte frumos, du-te acolo, în mijlocul nopţii din mijlocul pădurii din mijlocul copilăriei şi vezi cum se aude cântecul în oul de privighetoare, şi vezi cum se aude blândeţea cuvântului în pântece de lupoaică şi de căprioară, şi vezi cum se aude trecerea înaltă a sângelui prin copacii cu freamăt şi linişte şi cuibare! Te rog foarte frumos, du-te acolo, unde ţi-am spus în cuvintele dinaintea cestor cuvinte, du-te chiar acuma, nu mai e loc şi nu mai e timp pe ...

Nu credeam că voi ajunge să pot asculta vreodată aceste cuvinte negre, spuse de-un om cu haină neagră şi cu sufletul mai negru decât miezul morţii! Nu credeam că vor fi atâtea aplauze şi urlete, ca şi cum sunt mai vinovat decât cei care mănâncă doar chiftele de lebădă şi omletă de privighetoare! Nu credeam că voi fi osândit cu atâta cruzime şi cu atâta severitate şi că un om inteligent mai rău decât mine va rosti douăzeci şi şapte de cuvinte blestemate: în n ...

Eu sunt un imbecil umflat/ la propriu şi la figurat! fac ha! ha! ha! şi sâc! sâc! sâc!/ teroare şi matrapazlâc! părinţii mei? părinţii mei/... [la fel de ţăcăniţi (şi ei) la fel de-analfabeţi şi proşti].../ m-au corcolit ca nişte cloşti, mi-au dat de toate, cât am vrut.../ şi am ajuns un balamut, un terchea-berchea, un strident/ ridicul cap zerovalent! scuip, grohăi, urlu... deci exist:/ mi-s boss-umflat avangardist! Nevasta mea? nevasta mea/... [la fel de sinceră (şi ...

Am fost şi eu, odată, în preajma dumneavoastră, cu ochii şi cu pofta la masă, la fereastră... un fel de jucărie cu suflet mare-am fost... şi-aţi spus, şi unii şi-alţii, că-s animal şi-s prost! Apoi, şi mai scabroase cuvinte-aţi dat spre mine, şi, totuşi, nu vă crapă obrazul de ruşine...(!?)... sudălmi, blesteme, pietre şi lovituri... e-hei!... voi sunteţi oameni (?!)... Doamne, ce lei şi paralei! Mi-aţi azvârlit urmaşii şi m-aţi călcat pe coadă, m-aţi fugărit ...

Eu te visez cu TOTDEAUNA,/ tu mă visezi cu NICIODATĂ, eu te pândesc pe drumul mare,/ tu te fereşti pe drumul mic, eu am crezut că nu se poate/ ce s-a putut să nu se poată, dar n-am pus lacăt la uimire/ şi n-am trecut la inamic, n-am azvârlit cu barda-n lună,/ cu piatra-n singura MARIE care-(mi) vesteşte ÎNVIEREA/ ca pe-o DIVINĂ TRAGEDIE! Nu s-a putut să nu se poată/ abandonare-n holocaust, nălţare-n flăcări (prin rugare)/ şi mormântare-n manuscris, dar n-am ales vro tângu ...

S-apropie... ea este... nu se poate să fie Alta, Altceva... nu am decât o mare-mare bucurie: parcă aş fi Ulciorul lui Khayyam, din care bea întreaga Omenime şi-aşteaptă s-o întrebe unde-a fost, să-i mulţămească, să-i sărute mâna fiindcă ea-i de-a pururi Lege, Rost! S-apropie încet şi-nlăcrămată, cu mâinile întinse spre Atunci, când număram până la Şapte Taine, până la Zece straşnice Porunci! Sigur că da... se vede pe drumeagul pe care-l ştiu, pe care şi tu-l ...

În spaţiul plin cu paralele drepte mă simt stingher, mă simt urât, mă simt murdar... până şi steaua mi-i urâtă, mi-i murdară şi nu-mi mai dă lumină perpendicular! În spaţiul plin cu paralele drepte nu sunt nici sfânt, nici drac, nici tot şi nici nimic, plătesc tribut unui principiu fără suflet, nu râd, nu plâng, nu strig... la ce/de ce să strig? În spaţiul plin cu paralele drepte mă uit ca zimbru-n lung şi-n lat şi-n sus şi-n jos şi-n calendar... şi nu dă nim ...