Este frumos...dar mâine-i mai frumos decât a fost întotdeauna, doamnă! Te rog din taină, din adânc şi nalt, spune ce-nseamnă, dacă mai înseamnă, să stai o viaţă-n margine de drum, cu capul pe genunchi, cu gându-n zare, şi să aştepţi tot ce-ai de aşteptat precum o monastire-ntâmplătoare, să crezi că vine-ncet şi sigur când ai rouă-n ochi...şi-n suflet ai candoare!?   Este frumos...dar mâine-i mai frumos de-a lungul şi de-a latul veşniciei, fiindcă poţi şi vrei ...
Cred că trebuie să mă opresc înainte de a trece de capătul acestui Sens! Ce sens are să trec dincolo de Capăt, să trec dincolo de (Ne)Cunoscut, mai ales că nu există nici o Lege în mijlocul şi în marginea nevăzutului Sapiens, care să mă lase fără cuvinte, CARE SĂ MĂ LASE LA ÎNCEPUT?   Oare nu trebuie să nu mă opresc înainte de toate cele câte mai sunt înainte şi după acest Capăt mizerabil, să nu-mi mai pese de Minus şi Plus şi să mă doară-n pălărie...(d ...
sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate, sunt clipe înalte şi verzi şi uscate, sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte, sunt clipe în care nimic nu s-ascunde, sunt clipe în care s-ascunde o viaţă cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă, sunt clipe în care s-ascunde o moarte cum tot în nimic şi aproape-n departe, sunt clipe în care mai poate să-nceapă atunci chiar acum şi târziul degrabă, în care s-aude şi-n care se vede nădejdea-n ritmare de foame şi sete, şi-n care s ...
DOMNIȘOARA-I FRUMUSEȚE EXEMPLARĂ, destul de tristă şi înlăcrămată uneori – ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori !!! cred că aş vrea să ştiu pe cine aşteaptă, cine-i preafericitul aşteptat cu flori nemuritoare – ieri, la ora când clopotele bat pentru denie, încă nu venise trenul, iar domnişoara înţeleaptă ...
Motto: „De unde are Raiul lumină? Ştiu: îl luminează Iadul cu flăcările lui”.                                                                                 (Lucian Blaga)Mă număr printre cei nenumăraţi în marea socoteală care-mparte dulcegării la morţii cei curaţi şi-amărăciuni la morţii cu păcate! Mă simt bătut de soartă, blestemat – vântul mă bate-ncolo şi încoace – cred că Nu ...
Moto: „Omul este un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare!”                                                                                          (Carl Sandburg)   A fost o dată ca totdeauna încă din prima secundă a căderii în această Întâmplare...aşa îmi aduc aminte: parcă ieri-i când maică-sa i-a şoptit primul cântec de leagăn şi i-a spus primul nani-nani ce ...
Moto: „ucitsea! ucitsea! ucitsea!” (Vladimir Ilici Lenin)   a venit universul la mine, umplut cu singurătate şi frică, a bătut la poartă şi la geamuri...şi a zis: de ce mă scrii cu literă mică?   eu mă şterg la ochi şi nu-mi vine să cred cât de naiv poate fi astfel de mare: ce univers eşti dumneata, de-mi pui asemenea întrebare?   nu mă aşteptam la tine, prezenţa ta nu mă mai furnică, deschide ochii şi fii mai atent: acum sunt mare şi te scriu cu literă mică!   ...
(!) sobor de greieri: substantive negre într-un concert candid, atemporal – triumf discret, naiv...iluminare sintactică, liturgică...(halal!) – şi negreşit prilej de contemplare a unui dat cu har simplu şi pur: partea frumoasă a zădărniciei în care-ndur, te-ndur şi mă îndur – şi-n care viaţa/moartea se destramă mereu, fără CURAJ şi fără TEAMĂ (!)   sobor de fluturi: substantive albe într-un alai din care mai avem de învăţat să fim fără astâmpăr în timpu ...
(!) mulţime goală: limită de alb şi negru, minunat – se poate spune?! te uiţi, se uită: un alai în marş, în alergare spre deşertăciune (!)   (!) eu nu mă uit: sunt orb! eu nu aud: sunt surd! – această stare mă ajută să fiu cu amăgirea paralel, şi spectator ne/vrednic la derută (!)   (!) se poate spune cine-i vinovat pentru această goană-nşelătoare: uitarea vrunui rost?! orgoliul scump?! cursul mulţimii din/spre di/sperare (?!)   (!) eu nu mai stau – adică mă î ...
Acum, când ceasul bate jumătatea vieţii, stai şi pleci şi te întorci în fiecare zi, ca şi cum te-ai afla tocmai la început! Şi, de fiecare dată, cu ochii în/spre Sus, rosteşti hamletian: „a fi or a nu fi!”... Şi parcă nu te-a durut nimic, niciodată, pe acest drum cu sens unic: numai dus!... Sau parcă te-a durut totul, totdeauna, ca şi cum nu ai şti, ca şi cum nu ai vrea, ca şi cum nu ai putea să-ţi răsară luna în jurul pământului şi al sufletului tău, în jurul ...
Pagina 1 din 237