Asociaţia Nova 2002 este un centru care sprijină mamele aflate în dificultate. Angajaţii centrului (îngrijitori, psihologi) fac tot ce le stă în putere pentru a le ajuta astfel încât, la plecarea din centru, să aibă un cămin aşa cum visează orice femeie. Aici învaţă să fie mame. Pot petrece aici între trei luni şi un an de zile. Anul trecut, 90 la sută dintre mamele care au venit la centru, s-au reintegrat în familiile lor. „Am reuşit să ajutăm fetele să restabilească relaţia cu familia din care proveneau. În momentul în care tânăra are un copil, e un şoc pentru celelalte rude pentru că acest lucru e o noutate şi refuză să dea piept cu realitatea. Astfel, mămicile sunt respinse. Dacă sunt minore, lucrurile stau şi mai rău. Aici intervenim noi: ele au nevoie de ajutorul nostru - le găzduim, le învăţăm să aibă grijă de copil şi comunicăm cu familia în permanenţă pentru a fi restabilite legăturile. Şi am reuşit. A fost un singur caz în care un copil a fost dat spre adopţie: mama a spus că iese să cumpere pâine şi a plecat, părăsind copilul în centru”, a explicat Cristina Mereuţă, psiholog şi coordonatorul instituţiei.
Un chip, două trăiri
„Atunci când mă uit la aceste mame, văd pe o parte a chipului speranţa şi bucuria, iar pe cealaltă parte nevoia de ajutor. Niciuna din ele nu şi-ar fi dorit să treacă pe aici în momentul în care au primul lor copil: ar fi vrut să fie acasă, cu soţul, într-un cămin călduros. Dar realitatea e altfel”, mai adaugă Cristina Mereuţă.
Într-adevăr, când am cunoscut şi noi aceste mămici, se citea pe chipul lor dragostea pentru copii, dar şi tristeţea pentru au trecut prin multe greutăţi.
”Am venit aici pentru fetiţa mea”
Camelia (un nume asupra căruia am convenit pentru a-i proteja identitatea) a cerut ajutorul centrului maternal pentru că este într-un conflict cu tatăl fetiţei iar acum ei sunt într-un proces pentru custodia micuţei. Deşi au trăit în concubinaj cinci ani de zile, Camelia spune că nu mai vede nimic din omul pe care l-a cunoscut. ”Mi-a luat fetiţa de lângă mine. A internat-o în spital astfel încât să nu o mai văd. Am găsit-o cu ajutorul poliţiei. Nu am crezut niciodată că se va purta aşa. Ba chiar spunea poliţiei că am probleme psihice şi nu sunt în stare să am grijă de copil. De aceea am venit aici, pentru fetiţa mea, să fie în siguranţă. Să fie lângă mine. Dacă nu mi-o lua, acum eram acasă. Nu ştiu ce va fi mai departe, dar sunt sigură că în instanţă eu voi câştiga”, ne spune aceasta, cu amărăciune.
Învaţă să fie mamă
Să fie cea mai bună mamă pentru fetiţa ei. Asta este dorinţa Mihaelei (un alt nume asupra căruia am convenit), care spune că angajaţii centrului au învăţat-o să aibă grijă de micuţă până la cele mai mici detalii, mai ales regulile de igienă. ”A fost foarte greu. Locuiam la părinţii mei, unde era multă mizerie şi nu puteam ţine copilul acolo. Cu ajutorul unor doamne de la o biserică, am venit aici imediat după ce am născut”, explică tânăra.
