În vinerea din Săptămâna Luminată prăznuim Izvorul Tămăduirii, zi care are la bază un fapt real şi o tradiţie care au dăinuit. În cel de-al V-lea veac, viitorul împărat Leon cel Mare (457-474) se plimba printr-o pădure deasă şi umbroasă, situată în apropierea Constantinopolului. El a întâlnit un bătrân orb cu care a închegat o discuţie despre Învierea Domnului. Însetat, bătrânul i-a cerut tânărului puţină apă. Leon s-a afundat în desişul pădurii, dar nu a găsit apă. „Nu e nevoie să te osteneşti, Leoane, căci apa e aproape”, a auzit un glas.
Era Maica Domnului care l-a ajutat pe tânărul viitor împărat să-i dea apă bătrânului. Tot vocea Maicii Domnului i-a spus tânărului să-i ungă ochii orbului. Şi orbul a văzut. Leon ajunge împărat în anul 457 şi pe locul revelaţiei dumnezeieşti a ridicat Biserica „Izvorul Tămăduirii”. tradiţia spune că însuşi împăratul Justinian cel Mare (527-575) s-a vindecat de o maladie necruţătoare, folosind apă din acest izvor. În ţara noastră, praznicul „Izvorul Tămăduirii” a stat la temelia ridicării multor biserici înzestrate cu fântâni sau izvoare cu apă tămăduitoare.
