Intrată, prin intermediul „Vieţii libere”, în atenţia publică (vezi reportajul „Pachete pentru 150 de familii sărace”, din 18-19 aprilie, bătrâna Ioana Comănescu, din satul Pleşa, născută în 1921, nevăzătoare, a putut constata şi în aceste zile că nu este singură pe lume.
Prezentându-se la redacţia ziarului nostru, o doamnă din Galaţi, impresionată de situaţia grea în care se află pleşeanca („Având mintea întreagă, octogenara ne-a implorat să-i trimitem un capot curat, atât mai vrea de la contemporanii săi”), i-a lăsat două sacoşe. Pline.
În una, un halat neaşteptat de frumos - nou, pufos, să-i ţină de cald în chilerul ei rece; în cealaltă, bunuri de trebuinţă imediată – untdelemn „Raza soarelui”, zahăr, orez, săpun-nivea cu vitamine şi proteine din lapte, un borcan de gem de căpşune, biscuiţi…
I-am înmânat totul de faţă cu o vecină de-a sa, Maria Munteanu. Pentru că întunericul din jurul său este total şi în plină zi, am desfăcut borcanul şi i-am întins gem pe două felii de pâine, să simtă gustul de căpşune. A pipăit pachetul cu biscuiţi, punându-şi-l în apropiere, lângă pernă.
Cerându-mi s-o descriu pe doamna din Galaţi care, în aceste vremuri aspre, s-a gândit şi la ea, m-am limitat la atât: „Darurile, i-am comunicat, provin de la o gălăţeancă tânăra. Are circa 25 de ani. Sensibilă la necazurile altora, a considerat că e normal, acum, după Paşti, să facă un bine unei femei rămase fără lumina ochilor”.
Ioana Crăciun: „Sunt, într-adevăr, bătrână şi oarbă, dar mintea încă nu mi s-a înceţoşat. Spuneţi-i acestei doamne, din partea mea, bo’daproste. Fie ca Maica Domnului s-o răsplătească înmiit pentru bunătatea inimii sale”.
Halatul, după ce l-a „netezit” cu mâna:„Aşa ceva n-am mai avut niciodată. Cât de moale şi de potrivit este pentru oasele mele bătrâne!” Mi-a precizat că îl va îmbrăca după ce va fi ajutată să se îmbăieze.
FOTO: Din partea octogenarei Ioana Comănescu: "Bo`daproste, doamnă. Tot ce mi-aţi trimis îmi prinde bine"
