Avem un oraş frumos, păcat că a fost administrat prost atât amar de vreme. Tipic românesc, lucrurile care nu mai funcţionează nu reprezintă niciun fel de interes pentru noi, iar istoria este de cele mai multe ori uitată, batjocorită. Casele de patrimoniu din centrul vechi al oraşului plâng trist în uitare şi e aproape un miracol că, lăsate în paragină, mai stau încă în picioare. Trist este că, după ce că se face nimic ca să fie reabilitate, au fost transformate în ghene de gunoi. În ultima perioadă, am văzut trecătorii aruncând deşeurile pe fereastra unei foste săli de bal de la demisol. Am văzut oameni ai străzii strângându-şi saci cu haine şi alte lucruri nefolositoare în clădiri în care, cu mulţi ani în urmă, se hotăra soarta oraşului port la Dunăre.
"E groaznic. După ce că arată cum arată clădirile astea, mai sunt şi oameni care aruncă gunoiul cu sacul în ele. În plus, sunt şi boschetarii care dorm acolo când e frig", ne-a spus Marilena Dobre. “E trist centrul, pare abandonat, uitat. Cred că, dacă s-ar recondiţiona cât de cât, ar arăta cu totul altfel”, e de părere Cătălina Iordan.
Concluzia e una singură: atunci când nu ne pasă, istoria are de suferit. Iar un popor care-şi uită istoria e sortit pieirii. Cu proiecte europene, cu fonduri Phare s-a reuşit, în medie, reabilitarea unei clădiri pe an. Până când se vor deştepta autorităţile să investească în reabilitarea istoriei, poate ar fi bine ca Poliţia Locală să fie mai vigilentă şi să împiedice transformarea ruinelor în temple ale mirosului imposibil. Calea Domnească era odată aleea cu tei şi ar fi bine să-şi păstreze numele şi renumele.
CITEŞTE ŞI: CASELE VECHI ale Galaţiului, DEMOLATE bucată cu bucată
